Psihanaliza > Editorial

Despre respingerea psihanalizei

Recent am avut în forum o discuţie pe tema complexului Oedip. Persoana care a deschis discuţia nu este psihanalist şi nu cunoaşte vocabularul elementar dar ştie din avans că acest complex nu este viabil. Se întreabă de ce Freud l-a ales ca ilustrare a teoriei sale. I-am răspuns, mai mulţi, încercînd să o lămurim cu explicaţii simple şi la obiect. Din nefericire, nu am reuşit. Persoana respectivă continua să întrebe acelaşi lucru, fără a lua în considerare ce i se răspunde, în plus lăsînd să se înţeleagă că teoria lui Freud nu este corectă sau nu are aplicabilitate în situaţii reale.

Două din confuziile comise erau aceea de a amesteca complexul lui Oedip cu nevoia de îngrijire şi afecţiune a copilului şi mai ales de a confunda faptul de a şti despre o intenţie cu acela de a fi conştient de motivele intenţiei. Astfel, dorea să arate că dacă subiectul oedipian acţionează cu ştiinţă, asta înseamnă că complexul însuşi nu este inconştient. O eroare elementară.

De ce proceda aşa? De ce nu reflecta asupra explicaţiilor noastre şi nu încerca să înţeleagă ce vrem noi să spunem? Am văzut acest comportament în polemicile (mult spus "polemici") publice ale politicienilor români care vorbesc singuri fără a acorda atenţie interlocutorilor. Veţi spune că e o lipsă de cultură a dialogului sau pură idioţie. Explicaţia este foarte simplă în acest caz: cutare politician este exponentul partidului unic şi al unui mod de gîndire care s-ar traduce prin: numai noi avem dreptate, chiar şi atunci cînd nu avem!

Dar am sesizat şi o altă asemănare, de astă dată cu persoana analizată în cursul unei psihanalizei. Şi ea are momente în care arată neîncredere faţă de analist, ba chiar îl contrazice sau se arată sceptică faţă de afirmaţiile lui. Explicaţia? Ei bine, în acest caz persoana analizată inversează rolurile din viaţa ei reală unde cineva, un părinte sau apropiat cu influenţă, se arată foarte critic şi nemulţumit de prestaţiile ei. Inversînd rolurile, analizatul se substituie acelei persoane critice şi proiectează asupra analistului poziţia celei criticate. Devine astfel liderul binomului analist-analizat evitînd astfel poziţia de supus-docil-fără-drept-de-apel.

În discuţia din forum cu care am început, am avut de-a face cu acest din urmă caz. Dar am ales acest subiect din alt motiv, anume de a ilustra cum procedăm mulţi dintre noi faţă de afirmaţiile psihanalizei. Dacă nu le ignorăm total, ne arătăm sceptici, fără a reflecta la argumente şi declarăm de la catedră că lucrurile stau altfel.

O poziţie nevrotică, deci, care asumă o calitate de interelaţie socială numită impropriu "dialog". Cu rezultatele ştiute: opacitate şi stagnare în cunoaştere.

--
Jean Chiriac

*Poţi comenta şi tu pe marginea acestui subiect pe blog, la adresa: https://psihanalizainfo.wordpress.com.

 

arhiva editorial 

2007
- Gripă sau isterie
-
Paştele, prilej de sărbătoare a burţii
-
O reclamă de doi bani
-
Două pericole
-
Aderare de formă?
-
Românii şi credinţa
-
Burtă, numai burtă?
-
La ce bun cabinetul de psihanaliză?
-
Nici Jung, nici Freud
-
Conectat sau neconectat?
-
De ce aşa puţini la vot?
-
Apocalipsa şi Codul lui DaVinci
-
Despre cum NU se face un CV

2008
- Sexualitatea publică este un rău?
-
Psihanaliza, obiect de muzeu
-
Psihologia şi vindecarea psihologică
-
Freud, actualităţi
-
Despre egalitarism în viaţa cuplului
-
La moartea Monicăi
-
Politica impactului şi alegerile
-
Excluşi virtual şi fizic
-
Sîntem şi noi ca americanii?
-
O gîndire săracă
-
Răspuns lui Bartolomeu Anania
-
Cum putem studia psihanaliza?
-
Cine are nevoie de români adulţi?
-
Miracolul din mînăstire
-
Practici şi te transformi ACUM!
-
De unde nostalgia după epoca apusă
-
Psihanaliza în 2008

2009
- Eminescu = Mutu?
-
Autocunoaştere prin psihanaliză
-
Discriminarea pozitivă şi cuvîntul "primitivi"
-
Problema mîntuirii, azi
-
Paşte ortodox sau paşte catolic?
-
Veriga lipsă şi aşteptările umane
-
Democraţie cu minus
-
90% violenţă pentru copii
-
Psihanaliză + religie = sinteză salvatoare?
-
Cît de inconştient este inconştientul
-
Interesul românilor pentru psihanaliză
-
Atenţie la români!

2010
Idei pentru introducerea psihanalizei la noi
Agresivitatea la romăni
Gîndirea mecanicistă şi psihanaliza
De unde ni se trage?
Afaceri prospere în vremuri de criză
Omul castrat social
Freud nu a fost sfînt
Totul dezinteresat, pentru binele colectiv!
Revenirea la sănătatea esenţială
Despre două tipuri de stres
De ce nu este receptat Jung?
Bucureştiul ieri şi azi
Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau

2011
Măsurile nepopulare şi semnificaţia lor
Refulatul şi interpretarea viselor
Un sfat la nevoie
Au luat-o romînii razna?
Salvarea este o iluzie?
Despre derută şi a te da mare
Are psihanaliza viitor?
Despre negativitatea altora şi de ce avem nevoie de ea
Cu autismul la psiholog
Aşteptînd să treacă criza
Despre transfer şi interpretarea viselor în cura psihanalitică contemporană
Despre ziua naţională şi ambianţa afectivă

2012
Cum apărăm psihanaliza
Cuvinte despre solidaritate
Mai este nevoie de psihoterapie?
Cultul maşinii la români
Psihanaliza freudiană şi globalizarea
Sexualitatea şi psihanaliza
Psihanalist cu acte în regulă
Săraci dar cinstiţi
Compasiune sau iubire de sine?
Psihanaliza şi parvenitismul
Românism durabil

2013
Ideologia medicală şi psihanaliza
Neputinţa de a mişca mintea
Geniul uman şi tehnologia
Valoarea adevărului
Impresii de sărbătoare
Despre umanitatea văzută ca maşină
Despre globalizare şi globalizat
Psihologia reclamei mediatice
De ce-mi plac filmele ruseşti
Autoanaliză şi obiectivitate la români
Iluziile vieţii la ţară
Despre concilierea cu celălalt, cu umbra

2014
Psihanaliza personalităţii politice
Psihoterapie, spovedanie şi disociere mentală
Psihologia indiferentismului la români
Dorinţa de cunoaştere în cura psihanalitică
De ce nervozitatea românului cînd plouă?
Freud mereu actual - de ce nu şi la noi?
Din nou despre depresie
Omul acordat la realitate - de la extremul minus, la mai puţin minus
Cultul formei şi agresivitatea
Nevroza şi viaţa politică la noi
Votul amuzant, ca la loto sau la o partidă de fotbal
Contradicţia din sondaje

2015
Psihanaliza în România
Biblia şi pragmatismul
Este utilă religia în şcoli?
Terapia psihanalitică şi cea prin credinţă
Sentimentul că ştii, în psihanaliză
De la Freud la euglena verde
De ce ambiguitatea informaţiei pe Internet?
Tinerii şi amoralitatea
Ghidul sau ghinionul şpăgarului?
"Psihanaliza românească" - o simplă sintagmă
Gînduri pe marginea unui interviu despre psihanaliză
De ce nu ne iubesc englezii -cmplexul provincialului

2016
Auto-cunoaştere şi psihanaliză
Obişnuirea cu corupţia
Despre simptomul dezangajării
Facebook ca mediu de defulare
De ce se dispreţuiesc românii
Despre copiii instituţionalizaţi trataţi cu medicamente psihiatrice
Dispariţia interiorităţii
Despre cauzele viselor
Analfabeţii funcţional
Onestitate sau pragmatism

2017
Simbolul labirintului
Prostia pe Internet
Eficienţa psihanalizei
Freud şi revoluţia sexuală
Celebru actor şi fericit tătic
Sexul şi fericirea în cuplu
Un caz de delicvenţă pe/prin Internet
Pornografia pe internet - de ce?
De ce nu este psihanaliza psihologie
Iluzia noastră zilnică
De Craciun miloşi, dar nu şi în restul anului

2018
Declinul presei româneşti
Facebook în corzi!
Este psihanaliza ştiinţă?
Un act ratat comis de premier
Se mai mărită fetele care poartă pantaloni?
Vrem dar nu putem
Gînduri despre utilitatea referendumului

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa