Psihanaliza > Editorial

Despre concilierea cu celălalt, cu umbra

Am auzit recent de cazul unei americance, cunoscută public prin energia și tăria ei, dar care a murit stupid pe trecerea de pietoni. Avea în spate un palmares de invidiat: victoria împotriva cancerului și scăparea ca prin urechile acului dintr-un accident de motocicletă. Fotografiile arătau imaginea unei femei robuste, un soi de "doamna de fier". Și iată că moare la scurt timp după accident, călcată pe trecerea de pietoni.

Cazul îmi amintește de unul din practica psihanalitică. Am cunoscut un bărbat care s e plîngea de o boală foarte gravă care nu poate fi tratată prin psihanaliză: scleroză în plăci. Mi-a vorbit despre el, despre necazurile vieții pe care le-a învins cu brio și care nu l-au curbat. Mi-a vorbit finalmente de boala sa diagnosticată recent și despre temeritatea lui în fața ei. Am avut atunci imaginea bărbatului de fier! Totuși i-am spus cîteva cuvinte de bun simț: dom'le, ești prea tare, prea de fier, prea învingi în toate. Prea nu te lași strivit. Prea ești mereu dumneata deasupra!

Avem aici u simptom: eroul. Jung ar identifica aici arhetipul eroului. Și ar spune că este o inflație, că eul se lasă total dominat de arhetip și sucombă. Sau că eul devine arhetipul și-și depășește limitele naturale.

Dar nu neapărat arhetipul e de vine. Poate că mai de vină este cultura noastră care valorizează la cel mai înalt grad un soi de vitejie și încăpățînare care trebuie să întreacă orice pe lume, chiar și maladiile grave. Adeseori citesc în presă: cutare a cîștigat bătălia cu cancerul sau, dimpotrivă, a pierdut. Deci, o bătălie cu un agresor mut care este boala, neputința noastră - poate firească -, și mai ales refuzul neputinței. Ai spune că omul modern e croit numai din oțel și este destinat unei existențe eterne. Evident că imaginea este falsă.

Tratarea bolii cu indiferență e o altă formă de încăpățînare. Ori ești tare - ori nici nu te sinchisești: e în fond același lucru. Și într-un caz și în altul crezi că poți depăși boala fără a încerca să o accepți și mai ales să o înțelegi!

Dar oare poate fi înțeleasă boala? Și ce anume să înțelegi? Nu trebuie să ai studii de specialitate și experiență îndelungată ca să înțelegi?

În psihanaliză accentul e pus mai ales pe înțelegere. Cum adică? Ca în exemplu de mai sus, cu bărbatul de fier, care sfida scleroza în plăci. Mai exact ca în momentul cînd mi-a venit să-i spun: las-o mai moale! Acceptă slăbiciunea, încetează să mai fii tare. Fă un pas spre conciliere. Acceptă-ți umbra etc. În cazul femeii de care vorbeam mai sus un asemenea sfat ar fi avut un efect salvator. Acceptîndu-ți slăbiciunea, cealaltă parte, umbra, nu mai te expui riscului de a fi agresat de formele bizare pe care le poate căpăta ea în realitate. În fond, asta învățăm la ședința de psihanaliză: cum să recunoaștem umbra și cum să dialogăm cu ea gîndindu -ne la o soluție de conviețuire.

Poate că a cădea la pace nu e foarte glorios, nu te impune ca un exemplu de tărie și forță în ochii altora. Dar este sănătos. Și cred că sănătatea este de fapt principala miză.

--
Material de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa