Votul amuzant, ca la loto
sau la o partidă de fotbal

Toată lumea spune şi vrea să ne convingă că numai votînd schimbăm starea de fapt în România. Este aici calcul dar şi inocenţă. Unii pornesc simplu de la ideea că democraţia - şi votul universal - e cheia succesului social şi mizează pe asta indiferent de condiţii. Alţii îşi fac un calcul sau cred în vot pentru că este corect politic. La drept vorbind votul nu schimbă nimic. Ce oare a schimbat votul în România din '89 încoace?

Trecerea la o societate post-comunistă a fost u proces asumat de elite şi dictat în parte din afară. Era vîntul schimbării care a pornit din fosta URSS şi s-a afirmat prin Gorbaciov.

Deci tot calcul politic...

Revenind la noi, dacă facem abstracţie de aderare, nu avem prea mari succese cu care să ne lăudăm ca provenind din opţiune politică - dreapta, stînga sau mai ştiu eu care. Şi asta pentru că nu avem programe politice - partidele sînt simple adunări de oameni în jurul unei autorităţi sau nucleu autoritar care împing, ca la rugby, pentru a marca în poarta adversarului. Ce vreau să zic este că miza concurenţei politice la noi nu este mai binele social, ci un soi de performanţă sportivă la care se asociază interesele de grup (într-un cuvînt, corupţia).

Nu am avut niciodată impresia că schimbînd un partid cu altul (de altfel ele nu se succed, ci se asociază, indiferent de orientare) am adus ceva nou şi mai ales progres material. Nu am avut niciodată certitudinea că schimbînd un preşedinte cu altul am avut o imagine mai bună afară - dovada e că chiar în aceste zile imaginea noastre are de suferit. Sînt ţări comunitare care adoptă măsuri de protecţie împotriva emigraţiei românilor şi a comerţului cu românii, fapt ce ne întoarce la o perioadă de dinainte de integrare. Mediile de informare nu pomenesc de această realitate pentru că menajează narcisismul românesc sau interesele străinilor în zonă.

Calcul politic, competiţie de dragul competiţiei şi corupţie este ceea ce aduce votul o dată la 4 sau 5 ani. Nu-i de mirare că jumătate din români nici nu votează!

Nu în ultimul rînd, perioadele care preced votarea înseamnă pentru mass-media prilej de rating şi beneficii financiare substanţiale. Cum zicea cineva: numai ce deschide gura Iohannis că şi auzim vocea crainicei TV care-l întrerupe cu: O clipă, că avem un moment publicitar! Momentul publicitar înseamnă bani pe spinarea candidatului care aduce public curios. Nimănui nu-i pasă ce are de zis Iohannis...

Ar însemna ceva dacă românii nu ar mai vota deloc? Nu. Deoarece întotdeauna se găsesc membri activi ai partidelor care merg la vot. Şi competiţia continuă cu aceleaşi mize. Ca să concluzionez: că mergi sau nu la vot e totuna - dacă găseşti că e amuzant, ca la loto sau la o partidă de fotbal, probabil că vei merge.

NB La data cînd am finalizat acest articol televiziunile difuzează demonstraţiile pro Ponta sau Iohannis din Bucureşti şi din ţară care, evident, au degenerat. O confirmare a specificului competiţional sportiv al confruntării electorale la noi. Nu e greu să vedem în susţinătorii candidaţilor suporterii echipelor de fotbal care se încaieră pe stadion, pe stradă, oriunde au ocazia.

--
Material de Jean Chiriac