Psihanaliza > Editorial

Omul castrat social

Oricît ar părea de necrezut foarte multă lume suferă de sentimente de neputință și lehamite care se traduc prin stare de moleșeală, indiferență, somnolență persistentă etc. Mulți nu cunosc cauzele acestor stări și încearcă să le învingă cu ajutorul cafelei și a băuturilor cu cafeină. Sunt oameni, cei mai mulți, care se droghează zilnic cu aceste surogate de "chef de viață" și cînd realizează acest lucru încearcă să o dreagă renunțînd sau diminuînd cantitatea de cafea.

Chiar zilele trecut cineva mi se plîngea: "Nu știu ce e cu mine, cred că sunt bolnav". "De ce", am întrebat? "Mă simt, așa, moleșit, fără putere..."

În cuvintele de mai sus găsim și o parte din explicațiile simptomatologiei descrise. "Mă simt fără putere..."

Să observați diferența vizibilă dintre persoanele care vin din țări străine ca SUA, Franța sau Suedia, de exemplu, și cele care provin din România. Trebuie să fii orb ca să nu vezi o diferență clară: starea de detașare, bună dispoziție și bunăvoință a străinilor în raport cu grimasa românilor care cu greu șoptește un "O zi bună". De unde această detașare și larghețe la străini? Te-ai întrebat? Desigur ca nu. Poate că nici nu ai observat că ceva e putred la noi, deși, azi, și noi suntem acceptați în Comunitatea europeană și în alte organisme de acest gen. Diferențele există însă.

Detașarea vine din sentimentul omului care se simte în forță. Nu e vorba de forța fizică sau de cea militară, nu e vorba de omul antrenat să ucidă sau să riposteze cu lovituri de arte marțiale. E vorba de omul care este tratat cu respect și multă, foarte multă atenție, de propriul său stat. Deci, de omul de masă, care nu este, însă, nimeni, un număr sau o cantitate neglijabilă sau, chiar, un substitut al "coșului zilnic". Este omul real, care are drepturi, drepturi care i se respectă din oficiu, și simte asta ca un soi de forță - e ca și cum ar zice "Mă simt în forță".

Omul occidental este cetățean în state civilizate care se interesează de soarta lui și îl respectă. Desigur că și acest om poate avea lacune culturale, poate fi șomer, poate suferi pierderi afective grave, se poate îmbolnăvi etc. „reper și un crez pentru statul său.

Nu același lucru putem spune despre români. Românii la ei acasă! Românii la ei acasă sunt intimidați de instituții, „apăruți peste noapte, medici, avocați etc. Omul de tip român - poate fi numit așa - este cetățean doar formal. El are drepturi formale de care nimeni nu se sinchisește. Și asta pentru că el trăiește într-un stat formal, în care primează bunul plac personal și nu legea și civilizația. Un stat în care dictează indivizi care ne par adeseori căzuți de pe alte planete, sau "veniți cu pluta pe Bistrița"! Indivizi lacomi și inculți, semianalfabeți, obraznici și megalomani etc.

Un astfel de om are sentimentul că este lipsit de forță. Ca și în dialogul citat mai sus, el poate remarca la un moment dat: "Mă simt fără putere" (desigur, gîndindu-se la aspectul pur fizic al lipsei de putere, adică la boală).

Formula "fără putere" evocă psihanalistului o alta, specifică meseriei: castrat. Într-un cuvînt, omul fără putere este omul castrat social. Lipsit de drepturi, umilit permanent, amenințat, fără viitor, sau cu un viitor neclar, omul castrat nu poate avea alte sentimente decît sumbre.

--
aprilie 2010

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa