Psihanaliza > Editorial

Gînduri pe marginea unui interviu
despre psihanaliză

Recent am văzut un interviu la TVR 2 cu dl Vasile Dem Zamfirescu, despre psihanaliză. E o emisiune dedicată chestiilor mai-nu-știu-cum, la care intră și terapiile neconvenționale. Cred că prezența psihanalizei la această emisiune spune multe despre amploarea percepției publice. Îmi amintește că pe vremuri la BCS psihanaliza era inclus la secțiunea parapsihologie. Adică bibliotecarii noștri nu știau, nici ei, ce este și cu ce se ocupă psihanaliza.

Să revenim la ale noastre. Dl Zamfirescu declară la un moment dat că la noi psihanaliza a avut un debut mult mai pronunțat decît, de pildă, la francezi. Și a pomenit niște lucrări de diplomă pe tema psihanalizei din perioada pre-comunistă...

Cum se întîmplă adeseori, evenimente aparent întîmplătoare ne contrazic, cu atît mai mult cu cît noi vrem să fim convingători: în acest caz, să susținem că psihanaliza românească este o certitudine și că are chiar trecut. De astă dată întîmplarea contradictorie, dacă pot zice așa, a fost întrebarea amfitrioanei emisiunii cu interviul amintit: Ce este psihanaliza?

O să zici că întrebarea e firească dacă emisiunea se adresează unui public larg, adică ignorant. Dar eu răspund că o psihanaliză cu ștate în regulă, cu antecedente și rădăcini serioase, nu poate fi ignorată nici de publicul larg. Să amintesc oare că în programa de învățămînt din liceele americane se predă elemente de psihanaliză freudiană? Cred că asta spune multe.

Dacă susții că psihanaliza e OK în România și ești invitat pe programul 2 la TV ca să explici ce este psihanaliza e ca și cum ai declara în culise pe tonul lui Caragiale: psihanaliza există dar lipsește cu desăvîrșire!

De ce dorește dl Zamfirescu să ne convingă de contrariul? Poate din jenă, că se ocupă de o chestiune minoră la noi? Poate din nevoia de a se convinge că e activ într-o sferă a culturii cu mare preț pentru noi? Sau pentru că are senzația că a adus contribuții importante, românești, la psihanaliză dar are vaga intuiție că nimănui nu-i pasă? Greu de înțeles. Cert este faptul că nevoia de spațiu, definiție și pregnanță în cultură poate încolți adeseori în inconștientul celor care se simt cultural izolați, reduși ca într-o enclavă, insignifianți, în fond.

Să nu înțelegem greșit: psihanaliza este o preocupare nobilă. Dar ea nu oferă întotdeauna satisfacțiile de confirmare socială ale altor preocupări acceptate și integrate global. Preocuparea pentru psihanaliză, dacă înflorește numai pe tărîm cultural, ne lasă adeseori un gust amar.

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa