Psihanaliza > Editorial

Gînduri pe marginea unui interviu
despre psihanaliză

Recent am văzut un interviu la TVR 2 cu dl Vasile Dem Zamfirescu, despre psihanaliză. E o emisiune dedicată chestiilor mai-nu-ştiu-cum, la care intră şi terapiile neconvenţionale. Cred că prezenţa psihanalizei la această emisiune spune multe despre amploarea percepţiei publice. Îmi aminteşte că pe vremuri la BCS psihanaliza era inclus la secţiunea parapsihologie. Adică bibliotecarii noştri nu ştiau, nici ei, ce este şi cu ce se ocupă psihanaliza.

Să revenim la ale noastre. Dl Zamfirescu declară la un moment dat că la noi psihanaliza a avut un debut mult mai pronunţat decît, de pildă, la francezi. Şi a pomenit nişte lucrări de diplomă pe tema psihanalizei din perioada pre-comunistă...

Cum se întîmplă adeseori, evenimente aparent întîmplătoare ne contrazic, cu atît mai mult cu cît noi vrem să fim convingători: în acest caz, să susţinem că psihanaliza românească este o certitudine şi că are chiar trecut. De astă dată întîmplarea contradictorie, dacă pot zice aşa, a fost întrebarea amfitrioanei emisiunii cu interviul amintit: Ce este psihanaliza?

O să zici că întrebarea e firească dacă emisiunea se adresează unui public larg, adică ignorant. Dar eu răspund că o psihanaliză cu ştate în regulă, cu antecedente şi rădăcini serioase, nu poate fi ignorată nici de publicul larg. Să amintesc oare că în programa de învăţămînt din liceele americane se predă elemente de psihanaliză freudiană? Cred că asta spune multe.

Dacă susţii că psihanaliza e OK în România şi eşti invitat pe programul 2 la TV ca să explici ce este psihanaliza e ca şi cum ai declara în culise pe tonul lui Caragiale: psihanaliza există dar lipseşte cu desăvîrşire!

De ce doreşte dl Zamfirescu să ne convingă de contrariul? Poate din jenă, că se ocupă de o chestiune minoră la noi? Poate din nevoia de a se convinge că e activ într-o sferă a culturii cu mare preţ pentru noi? Sau pentru că are senzaţia că a adus contribuţii importante, româneşti, la psihanaliză dar are vaga intuiţie că nimănui nu-i pasă? Greu de înţeles. Cert este faptul că nevoia de spaţiu, definiţie şi pregnanţă în cultură poate încolţi adeseori în inconştientul celor care se simt cultural izolaţi, reduşi ca într-o enclavă, insignifianţi, în fond.

Să nu înţelegem greşit: psihanaliza este o preocupare nobilă. Dar ea nu oferă întotdeauna satisfacţiile de confirmare socială ale altor preocupări acceptate şi integrate global. Preocuparea pentru psihanaliză, dacă înfloreşte numai pe tărîm cultural, ne lasă adeseori un gust amar.

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa