Psihanaliza > Editorial

 Despre transfer şi interpretarea viselor
în cura psihanalitică contemporană

Recent, un student străin mă întreba cu francheţe ce părere am despre opinia psihanaliştilor contemporani care nu mai sînt interesaţi de interpretarea viselor şi se axează exclusiv pe transfer.

Transferul este fără îndoială motorul vindecării în psihanaliză. O dată pentru că permite degajarea libidoului din simptom, şi în al doilea rînd pentru că ne ajută să înţelegem forţele care au determinat odinioară îmbolnăvirea. Vorbim desigur de nevroză şi de cauzele ei. Totuşi, în lucrul cu transferul apar multe deficienţe sau dificultăţi. E posibil ca transferul să nu existe. E posibil să existe dar nu la intensitate nevrotică. Să nu uităm apoi că transferul este adeseori condiţionat de simbolismul curei sau de performanţa socială a analistului. Pentru Freud transferul trebuie să fie întotdeauna un eveniment psihic excesiv ca să justifice tratamentul şi analiza.

Totuşi care este beneficiul analizei viselor? Visul este calea regală spre cunoaşterea inconştientului, declară Freud însuşi. Într-o lucrare mai spre zilele noastre se plîngea totodată că psihanaliştii nu mai acordă visului importanţa de odinioară. De la diminuarea interesului pentru interpretarea viselor iată-ne azi ajunşi în situaţia să renunţăm total la ea. Să o considerăm neimportantă, un amănunt care poate lipsi.

Desigur că lucrurile nu stau aşa dar se explică simplu prin graba cu care formăm azi analiştii. Interpretarea viselor necesită - pentru a fi deprinsă pe deplin - o muncă acerbă, desfăşurată pe o perioadă de timp mare, şi mai ales foarte dificilă. Pentru că interpretarea viselor este mai degrabă o metodă parcă extrasă din producţia artistică, din artă. Ai nevoie de fler şi de o mare experienţă acumulată practic. Toate astea nu se obţin peste noapte şi nu cu oricine.

Graba de neînţeles de a forma psihanalişti cu orice preţ explică aşadar de ce s-a renunţat la interpretarea viselor. În final, ce ne rămîne? În loc de a avea indicaţii precise despre complexele traumatice constelate la pacient, şi de a acţiona în direcţia lor, de a fi astfel "pe fază" ca zic aşa, ne mulţumim să perorăm pe tema complexului lui oedip informînd pacientul că este şi el victima acestui compus psihic. Pacientul află că aşa stau lucrurile şi în cel mai bun caz va povesti şi altora cu mîndrie că el este fericitul posesor al unui complex oedipian!

Nu tratăm nevroza! Nu tratăm nimic limitîndu-ne la transfer. Am văzut parţial şi care sînt dificultăţile cu transferul. În schimb, putem să ne felicităm că am fost declaraţi psihanalişti peste noapte. Cine are urechi de auzit, să audă!

--
Articol de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa