Psihanaliza > Editorial

 Despre transfer și interpretarea viselor
în cura psihanalitică contemporană

Recent, un student străin mă întreba cu franchețe ce părere am despre opinia psihanaliștilor contemporani care nu mai sînt interesați de interpretarea viselor și se axează exclusiv pe transfer.

Transferul este fără îndoială motorul vindecării în psihanaliză. O dată pentru că permite degajarea libidoului din simptom, și în al doilea rînd pentru că ne ajută să înțelegem forțele care au determinat odinioară îmbolnăvirea. Vorbim desigur de nevroză și de cauzele ei. Totuși, în lucrul cu transferul apar multe deficiențe sau dificultăți. E posibil ca transferul să nu existe. E posibil să existe dar nu la intensitate nevrotică. Să nu uităm apoi că transferul este adeseori condiționat de simbolismul curei sau de performanța socială a analistului. Pentru Freud transferul trebuie să fie întotdeauna un eveniment psihic excesiv ca să justifice tratamentul și analiza.

Totuși care este beneficiul analizei viselor? Visul este calea regală spre cunoașterea inconștientului, declară Freud însuși. Într-o lucrare mai spre zilele noastre se plîngea totodată că psihanaliștii nu mai acordă visului importanța de odinioară. De la diminuarea interesului pentru interpretarea viselor iată-ne azi ajunși în situația să renunțăm total la ea. Să o considerăm neimportantă, un amănunt care poate lipsi.

Desigur că lucrurile nu stau așa dar se explică simplu prin graba cu care formăm azi analiștii. Interpretarea viselor necesită - pentru a fi deprinsă pe deplin - o muncă acerbă, desfășurată pe o perioadă de timp mare, și mai ales foarte dificilă. Pentru că interpretarea viselor este mai degrabă o metodă parcă extrasă din producția artistică, din artă. Ai nevoie de fler și de o mare experiență acumulată practic. Toate astea nu se obțin peste noapte și nu cu oricine.

Graba de neînțeles de a forma psihanaliști cu orice preț explică așadar de ce s-a renunțat la interpretarea viselor. În final, ce ne rămîne? În loc de a avea indicații precise despre complexele traumatice constelate la pacient, și de a acționa în direcția lor, de a fi astfel "pe fază" ca zic așa, ne mulțumim să perorăm pe tema complexului lui oedip informînd pacientul că este și el victima acestui compus psihic. Pacientul află că așa stau lucrurile și în cel mai bun caz va povesti și altora cu mîndrie că el este fericitul posesor al unui complex oedipian!

Nu tratăm nevroza! Nu tratăm nimic limitîndu-ne la transfer. Am văzut parțial și care sînt dificultățile cu transferul. În schimb, putem să ne felicităm că am fost declarați psihanaliști peste noapte. Cine are urechi de auzit, să audă!

--
Articol de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa