Psihanaliza - Editorial



powered by FreeFind
 

Despre egalitate în viața cuplului

Fără îndoială că una din problemele cele mai spinoase ale cuplului este acceptarea egală a dispozițiilor. Ce înțeleg prin această acceptare egală? Simplu: în general, se crede că femeia trebuie să fie întotdeauna disponibilă - dacă bărbatul este nervos, ea trebuie să-l suporte, să îl susțină sau sa îl consoleze cumva. În schimb, regula nu se respectă și invers: bărbatul să fie calm și susținător atunci cînd femeia este nervoasă.

Nu cred că există la ora actuală bărbați care să gîndească lucid și să aprobe fără limite ideea acceptării egale a dispozițiilor. Sînt bărbați care se ocupă de menaj, de copil, care fac mîncare în locul femeilor sau alte activități femeiești. Dar chiar și aceștia nu ar consimți deplin la ideea de mai sus.

Ideile egalitariste care impregnează societățile moderne nu prevăd nici ele ce se întîmplă real în viața unui cuplu, măsura în care acceptarea egală a dispozițiilor nu este suportată, tolerată de către bărbați.

Este un fapt consemnat de toți că femeia într-un cuplu are adeseori o contribuție maternă la echilibrul interior. De foarte multe ori și în diferite împrejurări femeia este mama simbolică a bărbatului. Mai mult chiar, bărbatul găsește în purtarea maternală o calitate a femeii care nu trebuie să lipsească. Ea trebuie să îl înțeleagă - ca și mama, să îl suporte - ca și mama, să îl susțină - ca și mama etc.* Într-un cuvînt, ea trebuie să fie prezentă și echilibrată.

Nu am cunoscut niciun caz de bărbat la care să nu existe măcar una din condițiile de mai sus, adică un bărbat care să admită senin în viața reală o femeie fără prestație maternă.

În acest context nu se poate vorbi - evident - de acceptare egală a dispozițiilor chiar dacă, formal, credem în egalitarism, în șanse egale indiferent de sex etc. O femeie maternă tot timpul nu poate avea ieșiri necontrolate...

Este fără îndoială o utopie să pretindem că putem avea o relație cu femeia în care egalitatea să nu fie doar o vorbă. Cultura noastră este dictată de interese care, adeseori, se opun naturii. Ce vreau să spun este că dacă principala diferență dintre sexe este dezvoltarea sistemului muscular mai pronunțată la bărbat (și tot ceea ce include ea la nivel de biologie și anatomie) nu putem să ignorăm faptul că această particularitate trebuie să se impună și în viața socială, în speță în viața cuplului.

Adică, în ciuda dorinței noastre sincere de a avea modele de cuplu în care fiecare este în măsură să se manifeste subiectiv, egoist, după dispoziții, realitatea biologică nu susține acest ideal și ne dăm de gol. Bărbatul rămîne bărbat și menține poziția privilegiată de vîrf în ierarhia socială!

Ce se întîmplă cînd nu i se recunoaște privilegiul? Cînd femeia pretinde direct sau indirect să aibă și ea dispoziții, "chefuri"? Atunci apare conflictul sau nevroza. Conflic tul între membrii cuplului sau nevroza bărbatului.

* Desigur că toate aceste cerințe nu sînt conștientizare. Pur și simplu bărbații îți doresc o femeie care să aibă calități materne/maternale.

--
Articol de Ioan Ionuț

subt 

<= Home | Psihanaliza | Cursuri

Articole | Publicații

Asistență online | Forum | Blog

Contact

© 1998-2023, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa