Psihanaliza > Editorial

Iluzia noastră zilnică

Oricine cu un minimum de cunoştinţe ştie că herpesul nu e vindecabil. În cel mai bun caz, poţi evita acutizarea activităţii virale dar nu poţi stopa total boala. Şi totuşi primim zilnic mesaje pe email care ne invită să vizităm cutare site pentru ca să aflăm cum să vindecăm herpesul în maximum 2-3 zile! Dacă aceste mesaje şoc nu ar avea ecou, adică n-ar da click nimeni şi nu ar comanda produsele miraculoase care vindecă peste noapte, e clar ele ar înceta. Dar cu siguranţă că sunt mii, poate zeci de mii de bolnavi care cred că pot fi vindecaţi foarte simplu şi fără efort sau costuri mari.

Încrederea lor în asemenea mesaje care sfidează raţiunea are o sigură explicaţie: credinţa în miracol sau altfel spus iluzia. Iluzia ne face să credem incredibilul. Dar să semnalăm un lucru: iluzia apare numai acolo unde raţiunea nu mai are un cuvînt de spus. În cazul unei maladii incurabile începi şi crezi orice chiar dacă contrazice bunul simţ.

Înclinaţia noastră spre iluzia/iluzionare se hrăneşte din funcţionarea mentală după principiul plăcerii. Principiul care ignoră realitatea, testarea realităţii şi bunul simţ. Este evident că acest principiu devine dominant atunci cînd realitatea nu ne satisface sau este pur şi simplu insuportabilă. Este în fond o regresiune la un mod infantil de viaţă psihică care a precedat organizarea adultă, dar care nu a dispărut, fiind activ, de exemplu, în visele nocturne.

Să nu dăm vina numai pe bolnavii incurabil. La fel ca şi ei se comportă alegătorii care au votat în masă pentru un partid politic la alegeri. Cum e de aşteptat partidul votat nu îşi promisiunile, ba dimpotrivă se abate flagrant de la linia stabilită; cu toate astea alegătorii nu cedează. Ei ţin mai departe cu partidul lor preferat şi îl susţin fără limite aşa cum indică sondajele. De ce? Pentru că nu vor să admită realitatea, pentru că nu vor să creadă că aleşii lor sunt pur şi simplu mincinoşi dar mai ales pentru că nu pot renunţa la promisiunile aleşilor care au fost de fapt raţiunea votului. Iar, de obicei, promisiunile sînt într-adevăr de nerefuzat.

Ca să susţin această idee, iată o întîmplare reală. Recent vorbeam cu un amic despre faptul că preţul la cutare produs de pe piaţă a crescut în ciuda garanţiilor că nu va creşte. Deşi mă refeream concret la o situaţie reală, verificabilă, amicul susţinea cu încăpăţînare că nu e adevărat, că, dimpotrivă sînt semne contrare. De ce? Pentru că aşa susţineau public cei de la putere, pe care îi votase. Nu era numai faptul că nu putea admite că a fost înşelat dar, mai ales, sărăcia în care trăieşte şi care îl obligă să creadă irealul.

Apelăm la iluzie uşor într-o lume instabilă şi înşelătoare. Într-o lume care nu garantează nimic dar care se laudă că este superioară oricărei alteia. Întrebarea este ce va fi cînd ne vom trezi, pentru că trezirea este inevitabilă. Cred că acest subiect ar merita dezbătut pe larg.

--
J. Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa