Psihanaliza > Editorial

 Românism durabil

Zilnic auzim veşti şi comentarii despre bugetari: cît li s-a tăiat, cît li s-a dat înapoi, cît şi cînd au liber, ce drepturi au sau vor avea etc. Ne  e milă de ei, îi iubim, îi respectăm şi avem mereu impresia că ei pătimesc costurile tranziţiei (spre ce?) sau ale crizei. Niciun cuvînt despre privatizaţi, patroni, PFA sau alte grupuri sociale care nu-şi mănîncă pîinea din banul public. Adică acei oameni care şi-au asumat toate riscurile ca să încerce ceva pe co nt propriu şi fac economia română. Un sondaj recent arăta că bugetarii vor primi mai mulţi bani decît angajaţii privaţi în anul următor (2013). Mai au şi alte avantaje - să numim numai şpaga şi traficul de influenţă la cei care lucrează în administraţie şi îşi mai fac cîteva salarii...

Privatizaţii, pa tronii etc. au fost citaţi de preşedinte ca fiind cei pe care se pune presiune. Era o cuvîntare în care primul domn al ţării avertiza în faţa pericolului de a apăsa prea mult cu povara fiscală pe umerii fragili ai nebugetarilor. Era o simplă avertizare, aşa de formă, pentru că nu a fost urmată de măsuri precise care să-i stimuleze pe investitorii privaţi şi să-i protejeze de măsurile fiscale aventuriere ale guvernului (oricare ar fi el).

Ştim de ce privatizaţii sunt lăsaţi la coadă: votul lor nu poate fi controlat. Poţi decide asupra votului angajaţilor la stat dar nu şi asupra celor care nu au nimic comun cu statul. Dar mai e şi altceva: o veche meteahnă a epocii comuniste. Atunci se dădea toată importanţa grupu lui social, "colectivului de oameni ai muncii" etc. - oamenii luaţi individual, drepturile lor etc. nu aveau importanţă. Furtul din avutul obştesc, cum se numea atunci, era anchetat cu seriozitate şi pedepsit drastic spre deosebire de furtul din avutul personal. Ne-am lovit toţi cei care am trăit pe atunci de această discriminare forţată între colectiv şi individual.

Obsesiile mai vechi ale românilor nu s-au şters acum, cu implementarea capitalismul ameri can şi a democraţiei europene. Nu am devenit mai europeni, mai moderni, mai civilizaţi. Nici vorbă! Poate mai disimulaţi pentru că la umbra bunelor intenţii stau de veghe aceleaşi obsesii comuniste, care cedează în faţa ideologiei de masă. De aceea grupul asociat cu statul, cu administraţia locală şi centrală (şi beneficiind de banii publici) este mai drag guvernanţilor sau, mai exact, numai el este drag guvernanţilor.

Desigur că ne miră atunci cînd acest grup mult iubit se diminuează forţat – dar diminuarea este aparentă. La 10 disponibilizări urmează 10 reangajări pe vechile criterii de familie sau nepotism. Undeva lucrurile nu se schimbă şi tocmai asta ne dă sentimentul că românismul este durabil!

--
AROPA

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa