Psihanaliza > Editorial

De la Freud la euglena verde

Cineva îmi povestește un vis care l-a frapat: era în casa lui și a auzit zgomote ca de persoane care au intrat prin efracție. Deschizînd ușa la sufragerie constată cu stupoare că e plină de muncitori zgomotoși care construiesc de zor ceva. Nu-i e clar ce. Vrea să le ceară socoteală dar nimeni nu-l bagă în seamă și faptul că este ig norat ca proprietar al casei îl înfurie la maximum. Visul nu are un final și se termină așa, cumva în aer.

Abordat pe l inie Jungiană, muncitorii și întreaga activitate nu ar fi decît indicațiile ducînd la un proces de reconstrucție a personalității visătorului care se înscrie în ceea ce Jung numește individuație. Faptul că visătorul nu este recunoscut ca proprietar nu ar mira în acest context știut fiind că eul (simbolizat de cel visează) nu este singurul locuitor al persoanei psihice.

Dac facem abstracție de teoriile lui Jung și rămînem cu picioarele pe pămînt vorbim de un soi de violare a intimității. Casa din vis nu este neapărat casa în care locuiește visătorul (de altfel, nu seamănă cu cea din realitate) ci o imagine a structurii sale psihice. În sufragerie, probabil eul, sînt prezente și alte persoane, străine - e ca și cum ai spune că în viața reală străinii de pe stradă sunt perfect la curent cu toate intimitățile tale - bucurii, necazuri, plăceri, inhibiții, frici și mai ales jenă. Lucru foarte plauzibil azi. Cum?

Uită-te la trei sferturi din emisiunile TV și vezi cum intimitatea este făcută publică. Nimic nu mai rămîne ascuns. Totul este dezvăluit fără pudoare în ochii tuturor și acest lucru provoacă nu oroare, ci plăcere.

Că intimitatea a devenit scena accesului colectiv o dovedește și spectacolul - zic bine "spectacol" - femeilor tinere care se coafează, depilează, machiază etc în ochii publici, în noile saloane de înfrumusețare cu ferestre largi, generoase, pe marginea trotoarului, care arată totul fără perdea oricărui trecător.

Intimitatea și pudoarea nu mai sunt valori personale stimate și chiar impuse. Îmi imaginez șocul unui Freud care după ce va fi tratat un caz de isterie feminină ar fi fost invitat să facă totul public cu concursul pacientei!!! Freud care modifica conținutul comunicărilor sale de caz ca să menajeze pudoarea pacientelor...

Ne întrebăm desigur, ce se întîmplă? Dacă tinerele fete nu dau doi bani pe pudoare, totuși cum să ne explicăm totuși prezența acestei indiferențe etice - să-i zicem eufemistic - în visele noastre? Pentru Freud un vis este întotdeauna împlinirea unei dorințe refulate. Să fie și în visul descris aici o nevoia împlinită de a-ți face publică intimitatea? Visătorul dorește el așa ceva?

A face din lucrurile noastre produse colective la care toți au acces este o formă de dezintegrare a individualității. Insul nu mai este indivizibil, în sensul că se exprimă și trăiește într-un stil propriu, interiorizat, ci devine o fantomă golită de conținut. E o caricatură sau o mostră de artă minimalistă. În fond, nu mai e nimic decît o urmă vagă de culoare pe o pînză albă.

Dorința de a nu fi nimic, de reveni la zeroul de unde ai plecat cîndva se poate explica psihanalitic ca un efect al pulsiunii morții, al tendinței de a readuce totul la anorganic (i se mai zice principiul Nirvana). La acest nivel, existența se reduce la hrană și procreație și se rezumă la integrarea ritmurilor diurn-nocturn ale naturii. Este bacteria, virusul, euglena verde.

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa