Psihanaliza > Editorial

 Cum apărăm psihanaliza

Citeam într-un articol publicat pe Internet că psihanaliza nu se adresează oricui (nu este un tratament pentru oricine), că nu este un panaceu universal și altele la fel, străduindu-se să-i limiteze aria sau forța terapeutică. Articolul era scris de un român (probabil psihanalist) care răspundea astfel, cuviincios, unor critici venite de pe poziții religioase, creștine sau nu. Aceste critici nu erau pur și simplu spulberate arătînd că psihanaliza nu este religie, adică nu se bazează pe viziune și relație cu un zeu absolut etc., că psihanaliza este o metodă de tratament a problemelor nevrotice, deci nu poate exista comparație ca între metode cu religia. Nici nu se afirma în răspuns că psihanaliza poate analiza însă conținutul nevrotic al aspirațiilor și speranțelor religioase - Freud a făcut-o adeseori. Pur și simplu autorul articolului vroia să arate că psihanaliza este ceva limitat, condiționat în practică de factori externi (sau interni - vezi teoriile psihanalitice care se schimbă permanent), o metodă de tratament care nu pretinde la absolutism (cum ar fi putut-o face?).

În realitate religia, ceea ce a fost ea pînă mai ieri, este defunctă sau pe cale de a deceda. Noile direcții ale bisericii ortodoxe române ca și toată degringolada ecumenismului intraconfesional ne demonstrează că oamenii bisericii, oficialii, sunt conștienți de stîngăciile religiei lor și vor să o recupereze sau inoveze pînă acolo încît să creeze o nouă religie cu accent pus pe alte valori sacre și chiar excluzînd persoana lui Isus.

Psihanaliza se află și ea într-un proces de dezvrăjire dar care nu mai are rațiuni în incompatibilitatea cu lumea și exigențele ei moderne. Psihanaliza are un domeniu de nou, de primenire, care nu atinge conținutul ei de valoare. Un domeniu periferic, aș spune, în care nu se întîmplă lucruri esențiale. Problema este alta: vindecarea isteriei a devenit azi un obiectiv mult prea modest - e nevoie de mai mult pentru a înflăcăra nevoia intensă de gadget, de senzațional, a publicului modern. Chiar și psihanaliștii formați azi parcă pe puncte (din grabă, indiferență sau neștiință) au sentimentul pentru prima oară că Freud nu este complet. Dar și mai important: că ei înșiși ar putea și ar trebui să-l completeze dacă nu să-l explice, chiar, publicului de azi. Idei false, care țin de patologie și nevrotic.

Revenind la acest articol ce vreau să spun este că nu apărăm psihanaliza de critici fanteziste și inactuale (de vreme ce religia însăși nu mai este așa cum o știm) limitîndu-i aria, forța, meritele, ambițiile etc. Nu o salvăm arătînd că pur și simplu ea nu este aproape deloc eficientă sau constituită ca știință. Lucruri, evident, neadevărate.

În schimb, putem întrevedea în asemenea argumentări aparent partizane o fugă determinată de o decepție a psihanalistului insuficient format și din punctul de vedere al practicianului și din punctul de vedere al sănătății/echilibrului psihic (deși ambele sunt legate), o neputință de a-și asuma rolul. Cînd nu ai rezultate fie pentru că nu știi cum să le obții sau nu știi ce trebuie să obții - începătorii, amatorii așteaptă de la psihanaliză rezultate rapide și mai ales "vizibile". În psihanaliză rezultatele există dar sunt perceptibile numai pentru ochii care știu să vadă.

--
Articol de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa