Psihanaliza > Editorial

Psihologia indiferentismului la români

Copiii sînt interesaţi de mediu în funcţie de gradul de stimulare pe care îl manifestă exteriorul dar mai există şi un alt aspect: funcţia de explorare sau dorinţa de a cunoaşte (epistemofilia). Sigur că stimulările senzoriale primează şi chiar se împletesc cu setea de a şti. Totuşi, dorinţa de a şti poate exista singură şi impulsiona copilul să investigheze, asta dacă nu cumva părinţii foarte "grijulii" o stăvilesc cu "bune intenţii".

La adult, funcţia de a şti nu dispare dar capătă o expresie mai conturată şi nu difuză ca la copil. În plus se accentuează o altă funcţie, aceea a sentimentului că mediul social (şi existenţial) este static, şi introduce un soi de obişnuire cu stimulii şi, de aici, o senzaţie de neplăcere.

În viaţa de zi cu zi, adultul trebuie să învingă neplăcerea monotoniei pentru a munci, a crea relaţii şi a susţine altele mai vechi etc. Ideea de obligaţie, de datorie sau aceea de responsabilitate domină raportul său plăcere-neplăcere cu mediul. Altfel spus, adultul continuă o activitate monotonă nu pentru că aceasta îl excită ci pentru că trebuie...

Există însă situaţii cînd acest "trebuie" se atenuează pînă la dispariţie şi o dată cu dispariţia apare indiferenţa faţă de mediu, de "trebuie" şi de alte procese care decurg din interacţiunea mediu-necesitate-obligaţie.

În viaţa noastră politică, caracterizată printr-un conflict deschis toţi-împotriva-tuturor, şi mai ales fără finalitate - creşterea nivelului de civilizare, a nivelului de trai, confortul, locuri de muncă etc. - prezenţa adultului angajat este din ce în ce mai mică. Să luăm exemplu mişcării sindicale care practic este moartă la noi. Să luăm exemplul situaţiilor tipice (TVA 24%, micşorarea salariilor, mărirea taxelor) care impuneau revolta socială la scară (ca în ţările zise civilizate) şi care nu au trezit decît un interes marginal.

Indiferenţa românului faţă de tot ce este politic şi implicit absenţa sa vizavi de tot ceea ce ar trebuie să-l intereseze este un fapt cert, deplîns de specialişti şi de publicul larg chiar. Explicaţia ar fi, aşa cum am zis deja, sterilitatea mesajului politic şi mai ales ineficienţa în această sferă. Dar mai e ceva specific, local. Într-o societate insuficient sudată, coagulată, unde legea nu este un "trebuie-să", fiecare se descurcă individual. Din sentimentul extrem de viu al descurcării pe cont propriu decurge şi indiferentismul politico-social al majorităţii românilor.

În mod cert, cei care nu sunt implicaţi direct în viaţa de partid - deci nu au iluzia participării la o elită care impune militantism - sunt cei mai detaşaţi atunci cînd problemele colective presează şi impun reacţii sincrone dinspre opinia publică. Această detaşare * este o otravă socială căci ea permite elitelor conducătoare să manevreze fără scrupul şi angajament problemele sociale de interes general.

Din nefericire, nu vedem o soluţie la această stare de fapt - în nici un caz o soluţie globală.

--
* Cineva, care vizitase China şi fusese impresionat de "detaşarea chineză", îmi spunea că aceasta seamănă izbitor de mult cu cea românească. Numai că premizele nu sunt aceleaşi: la chinezi, filozofia interiorizată, orientală, explică de ce, pe cînd la noi o nouă sau de fapt veche etică a indiferentismului se substituie. Românul nu este senin în faţa agitaţiei cotidiene, ca orientalul, ci se manifestă foarte practic, dar pe cont propriu.

--
Material de Jean Chiriac

Arhiva editorial 

2007
-
Gripă sau isterie
-
Paştele, prilej de sărbătoare a burţii
-
O reclamă de doi bani
-
Două pericole
-
Aderare de formă?
-
Românii şi credinţa
-
Burtă, numai burtă?
-
La ce bun cabinetul de psihanaliză?
-
Nici Jung, nici Freud
-
Conectat sau neconectat?
-
De ce aşa puţini la vot?
-
Apocalipsa şi Codul lui DaVinci
-
Despre cum NU se face un CV

2008
- Sexualitatea publică este un rău?
-
Psihanaliza, obiect de muzeu
-
Psihologia şi vindecarea psihologică
-
Freud, actualităţi
-
Despre egalitarism în viaţa cuplului
-
La moartea Monicăi
-
Politica impactului şi alegerile
-
Excluşi virtual şi fizic
-
Sîntem şi noi ca americanii?
-
O gîndire săracă
-
Răspuns lui Bartolomeu Anania
-
Cum putem studia psihanaliza?
-
Cine are nevoie de români adulţi?
-
Miracolul din mînăstire
-
Practici şi te transformi ACUM!
-
De unde nostalgia după epoca apusă
-
Psihanaliza în 2008

2009
- Eminescu = Mutu?
-
Autocunoaştere prin psihanaliză
-
Discriminarea pozitivă şi cuvîntul "primitivi"
-
Problema mîntuirii, azi
-
Paşte ortodox sau paşte catolic?
-
Veriga lipsă şi aşteptările umane
-
Democraţie cu minus
-
90% violenţă pentru copii
-
Psihanaliză + religie = sinteză salvatoare?
-
Cît de inconştient este inconştientul
-
Interesul românilor pentru psihanaliză
-
Atenţie la români!

2010
Idei pentru introducerea psihanalizei la noi
Agresivitatea la romăni
Gîndirea mecanicistă şi psihanaliza
De unde ni se trage?
Afaceri prospere în vremuri de criză
Omul castrat social
Freud nu a fost sfînt
Totul dezinteresat, pentru binele colectiv!
Revenirea la sănătatea esenţială
Despre două tipuri de stres
De ce nu este receptat Jung?
Bucureştiul ieri şi azi
Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau

2011
Măsurile nepopulare şi semnificaţia lor
Refulatul şi interpretarea viselor
Consultaţii psihanalitice prin email
Au luat-o romînii razna?
Salvarea este o iluzie?
Despre derută şi a te da mare
Are psihanaliza viitor?
Despre negativitatea altora şi de ce avem nevoie de ea
Cu autismul la psiholog
Aşteptînd să treacă criza
Despre transfer şi interpretarea viselor în cura psihanalitică contemporană
Despre ziua naţională şi ambianţa afectivă

2012
Cum apărăm psihanaliza
Cuvinte despre solidaritate
Mai este nevoie de psihoterapie?
Cultul maşinii la români
Psihanaliza freudiană şi globalizarea
Sexualitatea şi psihanaliza
Psihanalist cu acte în regulă
Săraci dar cinstiţi
Compasiune sau iubire de sine?
Psihanaliza şi parvenitismul
Românism durabil

2013
Ideologia medicală şi psihanaliza
Neputinţa de a mişca mintea
Geniul uman şi tehnologia
Valoarea adevărului
Impresii de sărbătoare
Despre umanitatea văzută ca maşină
Despre globalizare şi globalizat
Psihologia reclamei mediatice
De ce-mi plac filmele ruseşti
Autoanaliză şi obbiectivitate la români
Iluziile vieţii la ţară
Despre concilierea cu celălalt, cu umbra

2014
Psihanaliza personalităţii politice
Psihoterapie, spovedanie şi disociere mentală

 

^ Sus

 

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa