Psihanaliza > Editorial

Omul acordat la realitate - de la extremul minus, la mai puțin minus

 

Am văzut recent un film românesc cu mesaj patriotic. Un film din multele care arătau la ordin viață în fabrici sau pe ogoare cu personaje parcă din basme și multă morală. În filmul acesta, nu-mi amintesc titlul, era vorba despre un director de șantiere, de viața lui ca director și om căsătorit. Desigur că era un soi de supraom, cu foarte multe abilități, puține slăbiciuni și alea justificate, care mai bea, rar ce-i drept, cîte un pahar. Nu era greu de văzut în acest personaj o proiecție a perfecțiunii etice acordate la cerințele partidului - nu știu dacă muncitoresc sau comunist.

Filmele de acest gen se turnau cu zecile, mai exact excluzînd filmele istorice, care și ele aveau trimiteri la zilele recente, erau majoritare. Rolul lor: să instruiască, să educe etc.

Ce am remarcat însă la acest film care, ca producție, nu avea calități - imagine, sunet, montaj, jocul actorilor -  este suma de însușiri admirabile ale omului din vîrful ierarhiei. Omul care într-un fel sau altul ar trebuie să existe în orice societate: șef ierarhic dar modest, înțelegător cu cei de jos, mărinimos, cu inițiatică, care își asumă răspunderi și riscuri, care "pune osul", cum se zice. Lăsînd la o parte experiența cu comunismul real, din afară un asemenea om trebuie să placă. Și probabil că place.

Dar filmul rămîne desigur o simplă utopie. Omul descris de film nu a existat niciodată în societatea românească, fie ea comunistă sau post-comunistă. Poate de aia și place - pentru că nu este verosimil. Este o pură ficțiune.

Am găsit, dacă vreți, calități care îl apropie de omul religios - care nici el nu există ca atare, viu, în societate - mai exact de omul pe care îl plămădește religia. Omul uman, just cu ceilalți, gata să accepte și slăbiciunile, omul perfect croit pentru a restaura timpul social după un model suprem, anterior (în Biblie este Adam înainte cădere).

Pare de necrezut dar omul comunist era acest om religios, însă fără credință în Dumnezeu. Ateu. Fidel însă partidului și programului său, patriot, gata de sacrificiu (în film soția personajului locuia la București în timp ce el trăia pe șantier și nu aveau ocazia să se vadă deși el o iubea nespus...).

Nu știu dacă lumea mergea să vadă asemenea filme - mă îndoiesc. Poate dacă erau proiectate la căminul cultural și cu prezența obligatorie. Totuși îmi imaginez jena pe care o vor fi simțit spectatorii comparînd modelul cinematografic cu realitatea. Ceva interior le va fi șoptit: ăsta nu e real!

Reabilitarea omului, a societății (mă gîndesc la societatea de azi) nu se face doar prin imagine, reclamă, mass-media și conferințe publice. E nevoie de ceva mai mult - de autenticitate. De bun simț. Iar bun simț înseamnă  nu să speri la ce nu se poate, ci să croiești din ce există. Ideologia comunistă era mult prea optimistă crezînd în transformarea omului peste noapte, din egoist în altruist. Ideologia noastră trebuie să pornească de la minusul extrem, real, și să conceapă un minus mai puțin minus... Despre plus nici vorbă!

PS Am observat că editorialul anterior despre depresie nu prea a avut cititori. Recunosc că mă miră - să ai informații de prima mînă despre acest flagel psihic și să nu profiți!!! Dar asta îmi sugerează și o anumită indiferență sau lene de a te implica în propria ta viață. Prea mult îi lași pe alții să te mînuiască. Și, în sensul concluziei de mai sus, minusul este în fapt un soi de nihilism, de auto-negare. Și de aici nu cred că se mai construiește nimic.

--
Material de Jean Chiriac

 

Arhiva editorial 

2007
- Gripă sau isterie
-
Paștele, prilej de sărbătoare a burții
-
O reclamă de doi bani
-
Două pericole
-
Aderare de formă?
-
Românii și credința
-
Burtă, numai burtă?
-
La ce bun cabinetul de psihanaliză?
-
Nici Jung, nici Freud
-
Conectat sau neconectat?
-
De ce așa puțini la vot?
-
Apocalipsa și Codul lui DaVinci
-
Despre cum NU se face un CV

2008
- Sexualitatea publică este un rău?
-
Psihanaliza, obiect de muzeu
-
Psihologia și vindecarea psihologică
-
Freud, actualități
-
Despre egalitarism în viața cuplului
-
La moartea Monicăi
-
Politica impactului și alegerile
-
Excluși virtual și fizic
-
Sîntem și noi ca americanii?
-
O gîndire săracă
-
Răspuns lui Bartolomeu Anania
-
Cum putem studia psihanaliza?
-
Cine are nevoie de români adulți?
-
Miracolul din mînăstire
-
Practici și te transformi ACUM!
-
De unde nostalgia după epoca apusă
-
Psihanaliza în 2008

2009
- Eminescu = Mutu?
-
Autocunoaștere prin psihanaliză
-
Discriminarea pozitivă și cuvîntul "primitivi"
-
Problema mîntuirii, azi
-
Paște ortodox sau paște catolic?
-
Veriga lipsă și așteptările umane
-
Democrație cu minus
-
90% violență pentru copii
-
Psihanaliză + religie = sinteză salvatoare?
-
Cît de inconștient este inconștientul
-
Interesul românilor pentru psihanaliză
-
Atenție la români!

2010
Idei pentru introducerea psihanalizei la noi
Agresivitatea la romăni
Gîndirea mecanicistă și psihanaliza
De unde ni se trage?
Afaceri prospere în vremuri de criză
Omul castrat social
Freud nu a fost sfînt
Totul dezinteresat, pentru binele colectiv!
Revenirea la sănătatea esențială
Despre două tipuri de stres
De ce nu este receptat Jung?
Bucureștiul ieri și azi
Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau

2011
Măsurile nepopulare și semnificația lor
Refulatul și interpretarea viselor
Consultații psihanalitice prin email
Au luat-o romînii razna?
Salvarea este o iluzie?
Despre derută și a te da mare
Are psihanaliza viitor?
Despre negativitatea altora și de ce avem nevoie de ea
Cu autismul la psiholog
Așteptînd să treacă criza
Despre transfer și interpretarea viselor în cura psihanalitică contemporană
Despre ziua națională și ambianța afectivă

2012
Cum apărăm psihanaliza
Cuvinte despre solidaritate
Mai este nevoie de psihoterapie?
Cultul mașinii la români
Psihanaliza freudiană și globalizarea
Sexualitatea și psihanaliza
Psihanalist cu acte în regulă
Săraci dar cinstiți
Compasiune sau iubire de sine?
Psihanaliza și parvenitismul
Românism durabil

2013
Ideologia medicală și psihanaliza
Neputința de a mișca mintea
Geniul uman și tehnologia
Valoarea adevărului
Impresii de sărbătoare
Despre umanitatea văzută ca mașină
Despre globalizare și globalizat
Psihologia reclamei mediatice
De ce-mi plac filmele rusești
Autoanaliză și obbiectivitate la români
Iluziile vieții la țară
Despre concilierea cu celălalt, cu umbra

2014
Psihanaliza personalității politice
Psihoterapie, spovedanie și disociere mentală
Psihologia indiferentismului la români
De cenervozitatea românului cînd plouă?
Freud mereu actual - de ce nu și la noi?
Din nou despre depresie

 

^ Sus

 

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa