Psihanaliza > Editorial

Este utilă religia în școli?

La ora cînd publicăm acest material aproape 90% din elevi s-au înscris la cursurile de religie! Un număr uriaș! După mine asta nu spune nimic despre elevi, ci despre părinți. Fie sînt foarte mulți religioși - ceea ce mă îndoiesc socotind numărul lor scăzut din biserici, la slujbe - fie vor să-i ferească pe copii de tentațiile veacului. Cred că această din urmă ipoteză este cea justă. Ar fi interesant să mergem pe linia asta și să vedem care sînt "tentațiile" și cine le-a adus. Pe moment ne vom limita totuși la argumentele pro sau contra religia în școli...

Am asistat la cîteva discuții despre necesitatea introducerii religiei în școli. După cum știm, o nouă directivă a condiționat religia la clasă de cererea expresă a părinților. Multora li se pare această soluție nesatisfăcătoare. Deși nu e deloc greu să semnezi o asemenea cerere tip, însăși faptul optării este considerat a fi o piedică.

Ce vreau să punctez aici este dacă religia e bună la copiii din clasele primare. Prima problemă care se ridică este: ce fel de religie? Dacă vorbim de ortodoxia majoritară ne întrebăm: ce anume să se predea din ea? Evident că nu detaliile de cult, procedurile și alte asemenea aspecte de funcționalitate. E vorba probabil de literatura biblică.

Aici avem o problemă. Literatura biblică este de foarte multă vreme în discordanță cu, pe de o parte, cultura științifică, și pe de altă parte, cu cultura socială.

Cultura științifică neagă existența Dumnezeului biblic chiar dacă nu întotdeauna a unui Creator sau forțe creatoare. Dacă mulți oameni de știință cred, ei nu cred necesar în Isus și Mîntuire, ci într-o ordine cosmică ce le evocă un Creator. Acest Creator nu este Dumnezeul biblic!

În al doilea rînd, cultura socială este axată pe libertatea de conștiință, liber arbitru decizional, respectul față de ceilalți etc. Libertatea este cuvîntul cheie, fie ea a conștiinței sau a exprimării. Și aici avem o discrepanță. Chiar dacă nu neagă libertatea individului, ortodoxia o condiționează de credință și, prin urmare, de relația cu biserica și lucrătorii ei.

Acest tip de liberate este mai degrabă una de tip partizanat și nu se pliază pe cerințele culturii sociale moderne (să observăm că are și o componentă naționalistă!).

Un alt aspect - atunci cînd vorbim de utilitatea religiei în școli este superstiția. Cînd am asista la dialoguri cu copiii care au participat la ora de religie am remarcat deplasarea gîndirii lor în zona credinței superstițioase. De pildă, un copil susținea foarte vesel că Dumnezeu îl ajută la învățătură și de aici o oarecare delăsare dacă nu o indiferență aproape totală față de actul învățării.

În fine, există cazuri în care copiii mici sînt înspăimîntați de ideea unui Dumnezeu atotputernic care pedepsește neascultarea sau cere îi credinciosului o supunere necondiționată. De multe ori acest Dumnezeu autocrat este identificat cu unul din părinți și de aici spaima duce direct la nevroză.

Toate aceste aspecte sunt contrare educației moderne - științifice și sociale.

Introducerea religiei în școli ca obiect facultativ este un lucru care trebuie bine cumpănit. Și mai ales modul cum trebuie predată religia și ce anume din învățătura religie se pretează în contextul învățămîntului modern. Ca să parafrazez o vorbă celebră din Biblie nu poți servi la doi stăpîni: și lui Dumnezeu și Științei.

P.S. Sînt unii care cred că pot rezolva problema contradicției Dumnezeu-Știință arătînd că știința este permisă și chiar inspirată cumva de Dumnezeu. Pare puțin probabil să fie așa cu teoria darwinistă a selecției speciilor, cu teoriile cuantice, a materiei negre sau găurilor negre, acestea din urmă negînd practic orice intervenție mistică din afară.

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa