Ficţiunea în viaţa noastră de zi cu zi

Trei sferturi din viaţa noastră se consumă pe ficţiuni. Ca să nu socotim şi visele nocturne căci, în acest caz, procentul creşte pînă la circa 99%.

Ficţiunile pornesc din copilărie cînd sunt hrănite de părinţi - cea mai cunoscută este Moş Crăciun. Un tataie foarte darnic şi foarte puţin pretenţios. Apoi continuă în adolescenţă şi la maturitate. Totul e ficţiune: cum ne imaginăm viitorul, cariera, căsătoria, starea materială etc. Ficţiunea este activ încurajată în toate formele de divertisment: lecturi, artă, călătorii etc. Chiar şi ideologic trăim în ficţiune. Celebra zicală "demain on rase gratis" face parte şi ea din ficţiune. Niciodată nu ne vom rade gratis!

Meditaţia noastră despre viaţă, despre dincolo de viaţă, fuga în droguri şi alcoolism, sex, filozofie şi religie, toate sunt ficţiuni. Nu au nimic de-a face cu viaţa reală. Filozofia este speculaţie despre ce ni se pare că este lumea şi sensul ei - religia este speculaţie despre ce credem că ar trebui să fie lumea dincolo de aspectul ei fizic, concret.

Chiar şi cînd ne gîndim la trecut suntem în ficţiune - de cele mai multe ori ne reamintim aspecte care nu au existat decît în mintea noastră. Lumea reală este de fapt greţoasă şi imposibil de suportat.

Şi nu în ultimul caz ficţiunea politică, atunci cînd votăm cu gîndul la viitorul fericit şi ni se oferă o minciună în care suntem obligaţi să credem, iar mulţi dintre noi (cei mai mulţi) credem chiar şi fără obligaţie.

Ficţiunea politică ne explică de unde provine combustibilul ficţiunii: din dorinţă, din plăcere. Omul este o creaţie a plăcerii şi un burete care suge plăcerea ca apa. Fără plăcere viaţa e neagră, hidoasă, bolnavă. În culorile plăcerii viaţa este agreabilă chiar dacă nu întotdeauna suportabilă.

Sunt unii care din diferite cauze se trezesc din ficţiune - la moartea cuiva drag, la divorţ, la eşec, la boală incurabilă sau accident grav. Nu ai observat niciodată figura unuia care a căzut din ficţiune? E posomorîtă, tristă, gravă... Figura resemnatului.

Ca să treci dincolo de ficţiune şi să rămîi sănătos îţi trebuie minte şi antrenament. Mintea se cultivă prin realizarea diferenţei dintre percepţie şi reprezentare. Antrenamentul constă în menţinerea constantă a acestui exerciţiu. Nu e uşor dar nici imposibil. Trebuie doar să începi.

AROPA