Bucureştiul ieri şi azi

de Mariana Marinescu

Am văzut recent un documentar realizat într-un oraş mare din India şi m-au frapat asemănările cu Bucureştiul. Mormanele de gunoaie printre blocuri moderne, haitele de cîini bătîndu-se pentru un ciolan mi-au atras atenţia pentru că le regăseşti în Bucureşti, chiar şi în zona centrală. Apoi vînzătorii de produse alimentare stînd pe pavajul străzii - la fel, ţiganii de la noi sau cei care vînd la a doua mînă pe pavajele din faţa intrărilor de metrou!

Asemănările nu se opresc aici dar acestea sunt cele mai frapante. Îţi pui întrebarea, legitimă: ce avem noi comun cu India, cu populaţia Indiei? În afară de ţigani, nimic. Să fie ţiganii cauza principală? Să fie ei de vină că pe străzi avem mizerie şi vînzători pe trotoare? Parţial da. Totuşi...

Da, există un "totuşi". Am văzut recent o serie de ilustrate realizate în România anilor 20-30, unele făcute chiar în Bucureşti. De astă dată m-a frapat mulţimea locurilor cu foarte mult bun gust, care evocă o altă înrudire: cu ţări din Occident, poate Franţa, poate Austria! Realmente nu am ştiut pînă azi că Bucureştiul a avut o faţă atît de occidentală, adică mai civilizată. Exemplele sunt multe. Ciudat este însă că toate au dispărut azi. Locurile pitoreşti, piaţetele cochete, spaţiile largi cu simetrii fascinante, arteziene şi multă verdeaţă etc. nu mai există. Acolo unde au fost, se ridică azi blocuri izbitor de urîte, pieţe înguste ;i murdare, arhitecturi cazone etc. De astă dată ţiganii nu mai au nici un aport!

Cînd s-a produs această schimbare şi de ce?

Probabil că în anii comunismului cînd s-a dărîmat mult din ce amintea de "desfrînarea" de odinioară şi s-a construit inginereşte şi fără gust. O mentalitate bazată exclusiv pe indivizi din medii rurale se exprimă printr-un soi de rigiditate şi economie frustră a spaţiului. Această mentalitate explică parţial sluţirea Bucureştiului. Sigur că sunt şi alte explicaţii, totuşi nu a insistat nimeni suficient pe ceea ce este atît de evident azi: influenţa masivă a mediilor defavorizate (ca să folosim un eufemism) s-a manifestat şi în arhitectura săracă, umilă, dar sugerînd o demnitate proletară - citeşte, maşinală.

Poate că într-o zi vom avea tăria să trecem peste pudoare şi să investigăm aceste lucruri cu luciditate. Asta dacă vom avea şi pofta de a desluşi mesajele unei lumi care pare de neînţeles. O lume situată între rural şi urban...