Psihanaliza > Editorial

Sîntem și noi ca americanii?

(Impresii fugare de la alegeri)

Adică avem 2 partide politice care împart aproximativ egal numărul de alegători? Mi-ar place să fim ca americanii - zice o tînără prezentatoare pe un post de radio minor. Iar eu mă întreb: e suficient să avem 2 partide egale ca să fim ca americanii? Sau asemănarea se oprește aici?

Cînd zici "ca americanii" automat te gîndești la multe alte lucruri la care stăm prost sau nici măcar nu stăm în vreun fel... Aceste multe altele nu sînt niciodată semnalate. Explicabil: nu ne place să arătăm ce nu merge, ci doar ce (pare că) merge. Iar ceea ce merge este formă fără fond.

***

Au uitat bucureștenii de Videanu dacă l-au ales pe Blaga, sau nu? Întrebare de nota 10. Oprescu e de părere că da. Bucureștenii fac aceleași greșeli, aleg personaje fără viitor din zona politicului, care vor face ce au făcut și predecesorii, adică nimic. Un comentator popular spune că, dimpotrivă, bucureștenii nu au uitat și de aceea l-au ales pe Blaga.

Explicația e mult mai simplă. Cei mulți care l-au ales pe Videanu nu au uitat, într-adevăr, că alesul lor a fost absolut inadecvat pentru funcția de primar general dar... nu au putu să recunoască că ei au ales prost. A recunoaște că ai greșit, că alegerea ta este eronată, că cei pe care îi iubești sînt nedemni este opțiunea omului lucid și conștient de rolul său în societate. Un om care (se) poate corecta - un adult, în speță. Copii nu por accepta greșeala - ei nu pot zice: da, am ales pe cine nu trebuie, o să corectez și voi reveni asupra opțiunii mele... Numai adulții pot.

Să tragem concluzia că Bucureștenii sînt în mare proporție copii? Nicidecum. Dacă am făcut comparația cu copiii este pentru că fenomenele se aseamănă. Trebuie să ne întrebăm însă de ce adulții nu pot recunoaște că au greșit? De ce se poartă ei ca niște copii?

La noi există luptă politică. Dar luptă în sensul că eu te "fac" pe tine - idee atît de dragă românului de orice nivel intelectual. Nevoia de "a face" pe cineva provine din multe surse: agresivitate ca răspuns la frustrare, sadism, la care se adaugă o educație civică insuficientă. În momentul în care agresivitatea și plăcerea resimțită prin aplicarea ei nu își găsește obiectul în afară, este întoarsă asupra subiectului, spre propriul eu. Devine autocritică și autodistrugere. Aceasta este o lege nescrisă a proceselor psihice.

Ei bine, noi ne apărăm împotriva acestei întoarceri împotriva eului prin negarea realității: nu e adevărat că am ales prost, că am greșit și ar trebui să re-evaluăm opțiunile, ca dovadă alegem din nou la fel!

Și iată cum o eroare socială poate fi perpetuată decenii, poate chiar secole, pentru a deveni în final o trăsătură de caracter a unei nații.

Cum vor alege bucureștenii vom vedea la al doilea tur, rămîne însă faptul imaturității care ne îngrijorează.

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa