Psihanaliza şi parvenitismul

Niciodată nu m-a atras să călătoresc în afara ţării. Nu am mers în excursii sau vacanţe nici pînă-n Bulgaria. Şi nu simt nici azi nevoia. Am locuri minunate în România pe care visez să le vizitez zilnic. Nu o fac din patriotism, ci din bun simţ. Poate mi-ar place să merg la Meteore totuşi - pentru că este ceva ieşit din comun acolo - dar nu am destulă motivaţie să plec. Admit că oamenii sunt curioşi şi vor să vadă cum e pe afară. Dar mai ştiu totuşi că a merge afară în vacanţe este şi un indicator de parvenire socială, ca şi marca maşinii, salariul sau slujba, telefonul mobil etc. Românii sunt la capitolul parvenitism pe locul unu. Am explicat, cred, de ce cu alte prilejuri...

Dar lucrul acesta, cu mersul pe alte meleaguri, se petrece şi în alte domenii. Uite, de pildă, în psihoterapie. Psihanaliza este fără îndoială metoda metodelor. În ciuda criticilor ea rămîne de neînlocuit. Nici aşa zisele noi metode, nici neuroştiinţele sau medicamentele de ultimă generaţie nu-i fură psihanalizei coroana. Şi totuşi, la noi, ea este foarte puţin frecventată (sic). De ce? Din acelaşi motiv ca mai sus: pentru că suntem atraşi de alte orizonturi, mai la modă. În fond, pentru că ne temem să nu părem demodaţi şi vrem neapărat să fim pe val. Motivul este acelaşi: parvenitismul.

Dacă mergînd pe afară arăt că am cu ce (mă refer la finanţe, evident), frecventînd alte curente, mai noi, demonstrez simbolic că sunt în actualitate, ceea ce este un alt fel de a demonstra că am cu ce.

În acest caz însă mai e ceva: o lene suverană. Ca să intri în detaliile psihanalizei este o treabă anevoio asă. Nu ştiu dacă există la noi cineva care să stăpînească psihanaliza clinică în toată amploarea ei. A te informa în psihanaliză nu e suficient. Fapt total semnificativ, psihanaliza nu se învaţă din citit. Trebuie practicată. Din nou, dificultăţi fără şir şi mai ales mult, foarte mult timp alocat studiului. Nu acelaşi lucru se poate zice despre noile metode - chiar dacă unele admit deschis că se inspiră din psihanaliză. Am văzut cum se poate "forma" un individ în cîteva ore de ascultat pasiv un scurt discurs de prezentare încheiat cu o demonstraţie superficială. Metodele moderne oferă întotdeauna iluzia că poţi face totul pentru pacient doar mînuind cît eva concepte minore şi angajînd dialoguri răsuflate!

Părăsim sau nu frecventăm psihanaliza, aşadar, din parvenitism şi lene. Parvenitismul este un dat naţional, se confundă cu românismul, iar lenea ţine de timp, motivaţie şi axarea pe divertisment.

--
Articol de Jean Chiriac

^ Sus