Psihanaliza > Editorial

Biblia și pragmatismul

Despre utilizarea nelegitimă a cuvintelor și metaforelor biblice

Primesc un email spam cu subiectul "bombă în medicină". O prostie - cineva, nu se știe cine, ar fi făcut o invenție peste noapte și de atunci toată lumea se vindecă simplu de boala cutare, gravă, letală. De obicei nu deschid aceste mesaje și altele la fel pentru motive ușor de înțeles, Acum am făcut o concesie pentru scrierea editorialului.

Această practică de a trimite oricui email spam mi-a amintit de un pasaj biblic. Știu că te va intriga dar asemănarea este izbitoare. Undeva Isus compară Împărăția Cerurilor cu un țăran care seamănă. El aruncă semințele și unele cad pe pămînt uscat, altele în spini, altele mai știu eu unde, iar o parte din ele pe pămînt arat, încolțind și fructificînd.

Practica email de mai sus e identică - ea se numește reclamă oarbă. Trimit la nimereală sute, mii, zeci de mii de anunțuri cu speranța că cineva, oricine, va da click acolo și mă voi alege cu un profit (pentru că anunțurile astea sunt comerciale, ele te invită să cumperi ceva).

Reclama oarbă poate are succes. Nu știu, nu am consultat specialiștii. Sigur e că ideea ei se sprijină pe pericopa biblică a relativității eficienței cuvîntului lui Dumnezeu care dacă nu cade pe sol pregătit, în speță sufletul credinciosului, nu rodește.

Nu insist pe filozofia Bibliei deși aș fi tentat să o fac. Există multe interpretări ale acestui pasaj ca. Revenind la reclama oarbă să subliniem că ea nu este în fond decît o atrofie a ideii biblice. Acolo era vorba de Împărăție, aici de profit. Două idei fără legătură, chiar opuse dacă amintim de avertismentul lui Isus cum că nu putem servi la doi stăpîni, banul și Dumnezeu.

Un alt exemplu de utilizare nelegitimă a cuvintelor biblice se inspiră din întîmplarea în care Isus o iartă pe prostituata ce urma să fie lapidată. El îi întreabă pe lapidatori dacă ei nu au păcătuit și îi îndeamnă pe cei care nu au păcătuit să dea cu piatra. Desigur că în final nimeni nu se declară total nepăcătos și femeie este salvată de la o moarte cumplită.

Am găsit o ilustrare ciudată a acestei ziceri într-o polemică ce aducea în discuție oportunismul unei personalități publice care colaborase deopotrivă cu regimul comunist și cu cel post-decembrist. Acuzatul a răspuns fără să ezite: dar ce, numai eu am făcut-o? El a relansat astfel precizarea lui Isus: cine nu a păcătuit să dea cu piatra.

În realitate nici această idee altoită în viața publică nu are consistență. Nu ne putem disculpa, de exemplu, spunînd că și alții fac sau au făcut lucrul de care suntem acuzați noi. Gîndește-te la situația în care cineva acuzat de DNA că a luat mită s-ar apăra replicînd că nu e sigurul care a luat mită.

Desacralizarea totală a discursului Bibliei explică cred de ce multe ziceri sau exemple celebre se regăsesc în viața de zi cu zi într-o formă adaptată nevoilor profane. Cultura biblică a lăsat amprente în cultura noastră dar nu mai are locul de aplicare - viața spirituală.

--
Material de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa