Psihanaliza > Editorial

Discriminarea pozitivă și cuvîntul "primitivi"

Am pr imit recent o scrisoare avertisment de la o doamnă care ne anunța că cuvîntul "primitiv i", din titulatura unuia din cursurile noastre, nu este potrivit pentru că ar putea fi considerat o insultă. Titlul cursului este "Interpretarea viselor de la primitivi la Freud și Jung".

La drept vorbind, mi-este greu să îmi imaginez cum s-ar putea considera insultați cei numiți primitivi în cursul nostru - e vorba de triburi vizitate pe vremuri de misionari, situate prin Australia sau Africa (nu-mi amintesc acum). Acești oameni nu citesc cursurile noastre și chiar daca ar v rea să le citească mă tem că nu cunosc limba...

Sigur că acesta nu e un argument. Dacă ne ferim să insultăm pe cineva, dacă îi menajăm personalitatea și drepturile la civilizație nu contează nivelul de cultură și limbile vorbite!

Problema e alta: cuvîntul "primitiv" nu a fost utilizat cu scopul de a jigni. El vrea să ajute la crearea unei categorii distincte de cele numite Artemidor, Macrobius, Freud sau Jung. Este vorba de o categorie de vise și nu de persoane. Dar chia r și așa lucrurile nu par că s-ar lămuri. Pentru că aceste vise sunt visate de persoane care pot fi privite ca primitive...

Confruntat cu aceste dileme a trebuit să analizez mai departe contextul în care apare acest cuvînt.

Pe scurt, este vorba de visele visate de persoane făcînd parte din mici așezări sau populații, triburi, cete, cum vrem să le spunem, tră itoare în Africa sau Australia, în zone izolate, greu accesibile. Nu știm sigur dacă aceste entități mai există (informațiile despre ele provin de la misionari, de circa 2-3 secole). Visele lor sunt însă comentate într-un context mai larg care include Vechiul Testament, Macrobius, Artemidor, F reud și Jung. Există oare vreo aluzie la primitivitate, în sens peiorativ, în această abordare? Nicidecum. Există oare vreo intenție „indirectă „ de a aduce ofense primitivilor? Nicidecum. Rostul cursului nostru este să analizeze specificul fiecărei abordări și nu să lanseze judecăți valorice, la genul cutare e ma i bună, cutare e inferioară etc.

Problema este că doamna care ne-a sesizat nu a citit cursul nostru (și nici nu și-a exprimat dorința să o facă). Necitind, nu are acces la context și nu poate discerne dacă remarca sa este sau nu pertinentă. Și totuși, ne scrie și ne somează, aproape, să înlocuim termenul cu pricina. De ce o face?

Din eroare? Din dorința de a ne ataca pur și simplu sau a se face utilă? Toate acestea sunt probabile , mai ales prin email „presupune conversația prun email unii simt nevoia să dea frîu frustrărilor și să vorbească liber (poate prea liber!) despre verzi și uscate. Dar mai există și o altă cauză. Se numește discriminare pozitivă.

Sunt convins că toți știu ce este "discriminarea pozitivă": tentativa de a face din inferioritate o superioritate. Păstrînd proporțiile, putem ajunge în situația de a spune că o infirmitate nu este o invaliditate, ci o calitate, astfel încît, treptat, să-i determinăm pe toți membrii societății să accepte să fie infirmi!

E absurd, ști u, dar așa stau lucrurile. Extinsă fără nicio noimă, discriminarea pozitivă atinge orice. Ea are un vocabular de cuvinte interzise la care face apel indiferent de situație și acuză. Ea este la fel de intolerantă ca și discriminarea clasică și duce la efecte ca și aceea. Totuși, realitatea discriminării ascunde întotdeauna - atunci cînd nu este justificată - o agresivitate refulată care are nevoie să se exprime oficial. Cu justi ficare...

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa