Psihanaliza > Editorial

 Despre negativitatea altora
și de ce avem nevoie de ea

Citesc într-un mesaj primit prin email că și polonezii au probleme cu autostrăzile. Mesajul bănuiesc că ar trebui să mă consoleze: "uite dom'le că și la ăia!" Îmi amintesc de această veșnică temă reluată la infinit: și la ăia este crimă, corupție, droguri, injustiție etc. De fiecare dată "ăia" fiind de obicei americanii, pentru că ei reprezintă simbolul societății evoluate.

Pe foarte mulți români acest tip de informații îi ajută să asimileze fără hapuri dezordinile din țară. "Dacă se întîmplă și la ăia, păi atunci ce să te mire că la noi..." Adică, totul e în regulă. În fond, de ce am fi noi mai bravi!

Problema este, oare, de ce nu avem aceeași abordare atunci cînd citim despre "ăia" că au lucruri sau fac lucruri pe care noi nu le avem sau nu le facem. De pildă că "ei" au un nivel de viață incomparabil. O producție de bunuri incomparabilă sau asistență socială incomparabilă. Școli, disciplină etc. De e nu suntem la fel de interesați și în pozitivitate, ca să zic așa? De ce nu vrem să acceptăm deschis că "americanii" sunt și altfel decît criminali, hoți, drogați etc.? Răspunsul e simplu dacă revenim la prima instanță, cea cu negativitatea.

Factorul comparației statistice este important pentru noi atunci cînd avem de-a face cu corupția, cinismul politic și altele la fel - pe care le botezăm negative - în societatea noastră. Este foarte important pentru noi să știm că această negativitate nu este numai la noi. Că ea este prezentă chiar și în țările etalon ale societății dezvoltate. De ce? Deoarece negativitatea produce jenă și o stare de disconfort sau neliniște, de anxietate. Fiecare avem un supraeu care deține totalitatea valorilor de cum ar trebui și interdicții de cum nu trebuie. Atunci cînd se încalcă acest supraeu sentimentele sunt amestecate și în final avem acea neliniște care nu anunță ceva bun.

Nu același lucru se întîmplă cu comparația pe planul pozitivității - să-i spunem. Dacă admitem că "americanii" au ceva care caracterizează societatea avansată nu resimțim jenă, sau neliniște, ci pur și simplu un sentiment de inferioritate. Ori complexul de inferioritate poate fi contracarat cu argumente ca destin nefast, tancurile rusești, voia lui Dumnezeu etc., altfel spus, factori exteriori eului, de care eul nu este răspunzător. Ori dacă eul nostru nu e implicat, nu mai apare jena, ci, în cel mai bun caz, protestul.*

Pe scurt, iată de ce trebuie să batem monedă pe negativitatea de la alții, în timp ce nu e nevoie să ne preocupe pozitivitatea altora. În primul caz trebuie să luptăm cu anxietatea, lucru anevoios și cu final imprevizibil - în al doilea, nu avem de făcut niciun efort pentru că, evident, nu avem nicio contribuție.

__
*Protestul ia chipul ideologiei care vrea ca poporul român să fie în ansamblu bun și genial dar exploatat de forțe malefice politice sau oculte. Totdeauna răul este plasat undeva în istoria trecută și oricum în afară.

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa