Psihanaliza > Editorial

 Măsurile nepopulare și semnificația lor

Putem analiza psihanalitic persoane publice și mă refer mai ales la așa-zișii politicieni? Ce am afla din această analiză? Ne-ar fi utilă o asemenea analiză?

Din nefericire etica profesională nu permite asemenea analize. A spus-o Freud: nu trebuie supuse analizei persoane publice! E ușor de înțeles motivul. Totuși, chiar și fără o analiză complexă nu e greu să desprindem cîteva trăsături specifice persoanelor publice de la noi.

Cred că cea mai pregnantă trăsătură a personalităților noastre politice (1) este lipsa de popularitate. Este de mirare cum au ajuns în frunte, să conducă un minister, un partid etc. Într-adevăr, aceste personalități sunt de cele mai multe ori privite cu ostilitate. (2) Activitatea lor este aproape obligatoriu asociată cu măsuri nepopulare. Știu că am putea replica: "E nevoie de acest măsuri pentru a aduce propășirea țării!" În realitate lucrurile nu stau așa. Măsurile nepopulare nu sunt în nici un fel luate pentru avansul economic, social, spiritual etc. Ele sunt pur și simplu măsuri nepopulare.

Ce vreau să zic este că politicianul român are o înclinație irezistibilă în a spune și a face lucruri care nu convin celor mulți, alegători, membri de partid sau simpli cetățeni. În prima fază a alegerilor, politicianul nostru este gata să promită orice și în orice caz se arată total supus (obedient) publicului larg care urmează să-l aleagă. (3) E vorba aceea românească: "se face preș în fața ta". Adică renunță la orice demnitate - vă amintiți scena cu plînsul în fața camerelor de luat vederi sau cu călugărul din culise? Da, într-adevăr, indiferent de identitatea politicianului, el este gata să renunțe la orice urmă de narcisism atunci cînd candidează. Iar după ce este ales devine opusul a ceea ce a fost în prima fază. Fără excepție oamenii care ajung la putere devin agresivi, intoleranți și mai ales propun sau aplică măsuri nepopulare. Aceste măsuri sunt arbitrare, adică nu sunt dictate de necesități economice și sociale reale.

Chiar dacă simulează interesul social: "Trebuie să facem sacrificii pentru ca să ne fie mai tîrziu bine", se spune oficial - o analiză matură revelează slăbiciunile și subiectivismul măsurilor decise. Scopul direct al acestor măsuri este altul: să pedepsească și să provoace durere. Și dacă nu provoacă durere, cel puțin să inducă o stare de nemulțumire generală!

M-am întrebat adeseori de ce acest proces se întîmplă invariabil - indiferent de persoana care este în fruntea bucatelor. Răspunsul nu era deloc complicat. Psihologic vorbind, atunci cînd a trebuit să faci compromisurile mari pentru a fi ales - așa cum arătam mai sus - vine o vreme cînd vrei să plătești cu aceeași monedă. Pur și simplu simți nevoia să te răzbuni pe masele de oameni care te-au susținut la un moment dat, dar pentru care nu simți nimic legat de compasiune.

Este ca și într-o căsătorie cînd soțul a greșit și se umilește în fața soției implorînd-o să-l ierte. Dacă soția cedează și îl iartă, constată curînd că "păcătosul" nu numai că nu s-a pocăit dar a devenit și mai înrăit. Păstrînd proporțiile, persoana politică aflată în frunte va trebui într-o bună zi să-i pedepsească pe cei care l-au ales. Și asta pentru că trebuie să compenseze cumva umilințele la care s-a supus în perioada candidaturii. Mazochismul inițial face loc sadismului. În plan social, oamenii vor avea de suportat efectele măsurilor nepopulare și vor trebui să preia poziția mazochistă tradusă în proteste colective pe la porțile instituțiilor statului, proteste care nu au șanse de izbîndă deoarece mai-marii sunt insensibili la nevoile lor și la critici. Altfel spus, nu există nici măcar dialog social.

Ne întrebăm firesc: "Oare scenariul acesta poate fi întîlnit pretutindeni? Chiar și în țările occidentale evoluate?" Nu, nu există sau nu este atît de virulent. Voi încerca să explic de ce într-un editorial viitor.

Note:
1. Cînd spun "personalități politice" NU trebuie să se înțeleagă oameni cu o reputație publică reală. E vorba pur și simplu de persoane care dețin o funcție importantă în stat.
2. Ceea ce sondajele înregistrează ca scădere în popularitate.
3. El admite să fie disecat sub ochii publici în emisiuni televizate unde i se reproșează deschis practic orice.

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa