Celebru actor şi fericit tătic? Citesc
în ziar vestea că un foarte apreciat actor de film american este fericitul tătic etc. Proaspăt căsătorit, el a devenit şi tată, şi, evident este în al nouălea cer. De unde vine convingerea că a fi tată, în cazul de faţă, este neapărat motiv de fericire? Sînt cel puţin trei explicaţii:- Logica spune că un om de
succes trebuie să fie neapărat şi fericit iar căsătoria, copiii nu sunt altceva decît ingrediente ale fericirii. - O altă sursă a acestei convingeri este proiecţia (cum ar spune Jung) imaginii
arhetipale a Sinelui în persoana actorului, proiecţie stimulată de celebritate, şi care face din actor o persoană de dimensiuni mitice. În mentalul colectiv însă împlinire supremă este terestră şi asociază
reperele vieţii de zi cu zi: cariera, banii, femeile, căsătoria etc. - În fine, mass-media exploatează slăbiciunile (să le zic naivităţi) noastre amplificate de contribuţiile vieţii inconştiente şi
ne pune pe tavă povestea fericirii nemărginite a actorului care se vede în final tată! Statistica ne arată însă că această fericire, dacă nu a fost mimată pentru că dă bine comercial, nu durează mult.
Să ne uităm de exemplu la cuplul Pitt - Jolie care a făcut o vreme valuri şi face şi acum dar din alte motive care nu mai ţin de raiul căsniciei şi paternităţii. Lumea actorilor, a artiştilor, a sportivilor
milionari şi a tuturor vedetelor în general viaţa are o altă vibraţie iar valorile sociale şi morale ale culturii noastre sînt simulate în mare parte. -- AROPA |