Psihanaliza > Editorial

 Cuvinte despre solidaritate

Crezi că dacă Băsescu își dă demisia problemele insolubile se rezolvă? Eu nu cred. Sau poate că schimbarea lui Boc ar aduce mult doritele soluții la criza economică și sărăcia generalizată? Nici asta nu cred. Totuși cred că există personaje politice - azi ca și ieri - care încep să irite prin aparițiile lor publice dese și uneori neinspirate.

Pentru asta este  nevoie de remaniere? De demisia președintelui? Poate. O oarecare ușurare, relaxare , în plan social, ar putea urma unor măsuri de acest gen. Dar nu e suficient pentru a pune capăt sărăciei.

Calea măsurilor nepopulare de austeritate trebuia luată oricum. Asta însemnînd evident sporirea gradului de sărăcie a populației. Dar într-o țară săracă acest demers se simte acut pentru că de unde nu e dacă mai ei devine insuportabil. Ei da, iată cuvîntul: insuportabil.

Opinia mea este că actuala conducere, președintele, coaliția de guvernare eludează doi factori esențiali:

    1. Gradul de suportabilitate al diminuărilor bănești (salarii, pensii și taxe) - adică, pînă unde se poate merge cu sacrificiile fără ca populația să nu riposteze.

    2. Faptul că sărăcia și sacrificiile devin practic de nesuportat atunci cînd nu există solidaritate.

Mulți au atins aceste subiecte așa că ceea ce voi explica acum este cunoscut. Îmi cer scuze că trebuie să repet.

Există un prag al suportabilității în aplicarea măsurilor de austeritate. A cest prag ar trebui sondat cumva pentru a evita răbufnirile de nemulțumire care sunt semnul că s-a depășit limita. În legătură cu această idee trebuie adăugat că pragul de suportabilitate poate fi trecut dacă nu există sentimentul solidarității. Mai pe scurt: populația trebuie să aibă încredere că guvernul, președintele sunt oameni care știu ce fac și mai ales că sînt oameni credibili sub aspect moral. Credibilitatea, care este un factor din sfera psihologiei sociale (nu are nimic cu economicul), contribuie substanțial la suportabilitate. Poți îndura psihologic lipsuri mari dacă ai convingerea că o fac toți membrii comunității , deci că există solidaritate, reciprocitate, echitate etc.

Ori este evident că solidaritatea lipsește. Nu cred că condamnarea lui Năstase, declarația lui că renunță la ambițiile sale politice va răcori pe cineva (în afară de dușmanii lui politici). E nevoie de semnale clare din partea celor numiți generic "putere" că sacrificiile cerute populației sînt asumate și de ei.

Aici ne lovim de o contradicție în termeni. Dacă doresc să fiu ales la guvernare este evident că, în context românesc, o fac cu gîndul la avantajele personale: poziție, avere, putere etc. Cum aș putea deci oferi semnale că mă solidarizez cu restul populației pe tema sacrificiilor bănești și de imagine? Aș putea-o face numai formal, prin discursuri populiste și respingerea hotărîta a acuzațiilor care mi se aduc, eventual deplasînd vina asupra altora, asupra condițiilor, asupra conjuncturii etc.

Solidaritatea socială este fără îndoială un element cheie al stabilirii factorului de suportabilitate în condițiile austerității economice . Fatalitatea vrea însă ca ea să nu poată fi realizată de foștii și actualii guvernanți! Se vor schimba oare lucrurile după alegeri? Sincer mă îndoiesc.

--
Articol de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa