Psihanaliza > Editorial

 Cuvinte despre solidaritate

Crezi că dacă Băsescu îşi dă demisia problemele insolubile se rezolvă? Eu nu cred. Sau poate că schimbarea lui Boc ar aduce mult doritele soluţii la criza economică şi sărăcia generalizată? Nici asta nu cred. Totuşi cred că există personaje politice - azi ca şi ieri - care încep să irite prin apariţiile lor publice dese şi uneori neinspirate.

Pentru asta este  nevoie de remaniere? De demisia preşedintelui? Poate. O oarecare uşurare, relaxare, în plan social, ar putea urma unor măsuri de acest gen. Dar nu e suficient pentru a pune capăt sărăciei.

Calea măsurilor nepopulare de austeritate trebuia luată oricum. Asta însemnînd evident sporirea gradului de sărăcie a populaţiei. Dar într-o ţară săracă acest demers se simte acut pentru că de unde nu e dacă mai ei devine insuportabil. Ei da, iată cuvîntul: insuportabil.

Opinia mea este că actuala conducere, preşedintele, coaliţia de guvernare eludează doi factori esenţiali:

    1. Gradul de suportabilitate al diminuărilor băneşti (salarii, pensii şi taxe) - adică, pînă unde se poate merge cu sacrificiile fără ca populaţia să nu riposteze.

    2. Faptul că sărăcia şi sacrificiile devin practic de nesuportat atunci cînd nu există solidaritate.

Mulţi au atins aceste subiecte aşa că ceea ce voi explica acum este cunoscut. Îmi cer scuze că trebuie să repet.

Există un prag al suportabilităţii în aplicarea măsurilor de austeritate. Acest prag ar trebui sondat cumva pentru a evita răbufnirile de nemulţumire care sunt semnul că s-a depăşit limita. În legătură cu această idee trebuie adăugat că pragul de suportabilitate poate fi trecut dacă nu există sentimentul solidarităţii. Mai pe scurt: populaţia trebuie să aibă încredere că guvernul, preşedintele sunt oameni care ştiu ce fac şi mai ales că sînt oameni credibili sub aspect moral. Credibilitatea, care este un factor din sfera psihologiei sociale (nu are nimic cu economicul), contribuie substanţial la suportabilitate. Poţi îndura psihologic lipsuri mari dacă ai convingerea că o fac toţi membrii comunităţii, deci că există solidaritate, reciprocitate, echitate etc.

Ori este evident că solidaritatea lipseşte. Nu cred că condamnarea lui Năstase, declaraţia lui că renunţă la ambiţiile sale politice va răcori pe cineva (în afară de duş manii lui politici). E nevoie de semnale clare din partea celor numiţi generic "putere" că sacrificiile cerute populaţiei sînt asumate şi de ei.

Aici ne lovim de o contradicţie în termeni. Dacă doresc să fiu ales la guvernare este evident că, în context românesc, o fac cu gîndul la avantajele personale: poziţie, avere, putere etc. Cum aş putea deci oferi semnale că mă solidarizez cu restul populaţiei pe tema sacrificiilor băneşti şi de imagine? Aş putea-o face numai formal, prin discursuri populiste şi respingerea hotărîta a acuzaţiilor care mi se aduc, eventual deplasînd vina asupra altora, asupra condiţiilor, asupra conjuncturii etc.

Solidaritatea socială este fără îndoială un element cheie al stabilirii factorului de suportabilitate în condiţiile austerităţii economice. Fatalitatea vrea însă ca ea să nu poată fi realizată de foştii şi actualii guvernanţi! Se vor schimba oare lucrurile după alegeri? Sincer mă îndoiesc.

--
Articol de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa