Psihanaliza > Editorial

Eminescu = Mutu?

Mă aflam în stația de metrou Victoriei cînd am surprins pe un ecran electronic o mică prezentare a vieții lui Eminescu, în paralel cu derularea unor reclame. Cîteva momente: nașterea, studiile, opera, Veronica și moartea. La nici 10 secunde de la derularea acestei prezentări începe o nouă prezentare, de astă dată e vorba de Adrian Mutu, fotbalistul.

Mi s-a părut nepotrivi tă această alăturare, chiar dacă Mutu este și el, cumva, o celebritate. Dacă luăm în considerare numitorul comun - celebritatea - cei doi pot fi pe picior de egalitate. Dar dacă judecăm calitatea notorietății - adică, face m distincție între sport (divertisment) și marea cultură (poezie , politică, jurnalistică etc.) - egalitatea dispare. Și e normal să fie așa - oricît de bine ar juca Mutu fotbal nu poate egala realizările lui Eminescu, impactul lor asupra vieții noastre.

O întrebare se impune totuși: de ce această apropiere ecranul electronic? Poate fi întîmplătoare, oare? Nu, nu cred. Și nu cred nici că motivul este diversitatea gusturilor (în sala de așteptare a metroului sunt oameni și oameni...) Spun asta pentru că această practică - de a alătura valoarea și nonvaloarea (sau o valoare relativă) - există și în alte domenii. Un exemplu ar fi muzica pop prezentată la radio. Există și acolo discrepanțe.

De pildă, dacă ni se pune o piesă cu Peter Gabriel - un muzician de mare finețe, cu un p almares impresionant ca valoare - și apoi una cu Madona, o "divă" care excelează mai ales la domeniul sex, pentru că majoritatea timpului falsează (!), apare din nou confuzia. Cum pot sta alături Gabriel și Madona?

Totuși cineva are de cîștigat de aici, din această apropiere: Madona. Mai precis, e vorba de o tendință de a dinamita bunul gust, calitatea, opera de valoare. O tendință "rea", morbidă, care vrea ca, treptat, personaje gen Madona și Prince să le înlocuiască pe cele gen Gabriel și Kate Bush. Robert Fripp - celebrul chitarist care a impus un stil absolut senzațional în muzica rock progresivă - susținea și el, amărît, că industria muzicală de azi are o orientare murdară, anti-artă.

Pe scurt, dacă e nevoie de anti-artă, dacă e nevoie de surogate, atunci e bine să eliminăm încetul cu încetul valorile. Și o facem pe nebăgare de seamă, mai întîi alăturînd frumosul și urîtul, apoi eliminînd brutal (prin măsuri economice în special, dar și politice, în cazul lui Eminescu) frumosul.

Sigur că ar trebui să putem identifica de unde pornește acest curent al degradării și declinului, această adevărată sete de murdar... Dar ar însemna să ne îndepărtăm de subiectul nostru.

În fine, nu-i putem alătura pe Eminescu și Mutu decît dacă vrem să înlăturăm treptat tot ce reprezintă Eminescu și să umplem vidul căscat cu balast.

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa