Psihanaliza > Editorial

Cultul formei și agresivitatea

Am fost criticat că scr iu Cristos cu "C", nu cu "H". În fapt, literatura religioasă română ortografiază Hristos, în timp ce cea liberală, Cristos. În limbile occidentale (cu alfabet latin adică) tot cu "C". Mă rog, se poate discuta pe tema asta, dar nu este intenția mea aici.

Întrebarea este dacă ortografierea este esențială (apropo știți că Isus este Isa sau Ieshua?). Sau învățătura? Am remarcat că învățătura este întotdeauna secundară sau lipsește total. Bătaia se dă pe ortografierea corectă sau alte detalii de formă, ca și cum ele ar fi totul.

Există polemici foarte aprinse cînd vorbim de nume, sfinți, canon, obiceiuri religioase - românii sunt și ei aprinși, mai ales pe aceste subiecte. Dar oare sunt la fel de profunzi și în practică? Sunt ei creștini sau doar se poartă ca creștinii? Apropo cîți sfinți ați văzut dintre oamenii fără profesie creștină?

Am observat că în general Cristos sau Hristos nu este o proble, ci chiar problema, sămînța polemic ii, căci ce se caută nu este prilejul polemic, mai exact cearta, scandalul.* Nu greșesc dacă văd în spatele scandalului o nevoie imensă de descărcare a agresiunii. Deci o agresiune prezentă, ca orice nevoie imperioasă organică și gată să se promoveze în explozii de orice fel. Întîlnim fenomenul și în viața noastră politică. Nimic nu e creativ, chiar și critic, ci distructiv. Vrem să distrugem interlocutorul și vrem să ne impunem pe noi. Cît mai în față.

A fi mai în față este problema actuală a rom ânului. Din vanitate, dar și mai ales din fondul subcultural (rural) (pe care Biserica îl înalță în slăvi și l-ar vrea reabilitat), fiecare individ din masă se visează în față, cît mai în față. Și atunci orice prilej e bine venit, chiar și o polemică pe subiectul ortografie.

Violența de care vorbeam este expresia dinamică a acestei nevoi de a fi în față. Totuși, de obicei vorbim de violență ca reacție la prejudiciu. Dar care să fie prejudiciul aici? Ideea fixă că ți se refuză ceva, un drept, sau că ești la urmă atunci cînd se dă ceva (sic)? În context social, traversarea unui spațiu cultural sau pur și simplu dizolvarea unuia și instaurarea altuia, mai generos (în cazul nostru, trecerea de la puritanismul comunist, la libertinismul democratic), provoacă acumulare de agresivitate. O agresivitate care se canalizează nu prin comportament civilizat - după reguli - ci pur și simplu de voie, terorist, aproape dement. Las sociologilor plăcerea să comenteze aceste aspecte...

Superficialitatea polemică ce nu depășește niciodată fațada este explicabilă prin valoarea de intensitate a nevoii agresive care se reclamă descărcată imediat (deși nu e singura explicație în exemplul nostru). Mai simplu spus, excitația provocată de imaginația productivă induce o tensi une care se exprimă agresiv. Toți vrem să fim în față - toți vrem să acaparăm cît mai mult!

--
*O di
scuție sfîrșește subit în certuri legate de formă, fără a continua să comunice și să dezvolte conținutul. De exemplu, vreau să explic că cultura creștină este un handicap pentru studiul psihanalizei și pomenesc numele Cristos, dar în loc de a continua pe temă explicînd de ce, cum, ce se poate face etc. ne oprim la întrebarea filozofică (glumesc , evident) cum se scrie Cristos!

--
Material de Jean Chiriac

 

Arhiva editorial 

2007
- Gripă sau isterie
-
Paștele, prilej de sărbătoare a burții
-
O reclamă de doi bani
-
Două pericole
-
Aderare de formă?
-
Românii și credința
-
Burtă, numai burtă?
-
La ce bun cabinetul de psihanaliză?
-
Nici Jung, nici Freud
-
Conectat sau neconectat?
-
De ce așa puțini la vot?
-
Apocalipsa și Codul lui DaVinci
-
Despre cum NU se face un CV

2008
- Sexualitatea publică este un rău?
-
Psihanaliza, obiect de muzeu
-
Psihologia și vindecarea psihologică
-
Freud, actualități
-
Despre egalitarism în viața cuplului
-
La moartea Monicăi
-
Politica impactului și alegerile
-
Excluși virtual și fizic
-
Sîntem și noi ca americanii?
-
O gîndire săracă
-
Răspuns lui Bartolomeu Anania
-
Cum putem studia psihanaliza?
-
Cine are nevoie de români adulți?
-
Miracolul din mînăstire
-
Practici și te transformi ACUM!
-
De unde nostalgia după epoca apusă
-
Psihanaliza în 2008

2009
- Eminescu = Mutu?
-
Autocunoaștere prin psihanaliză
-
Discriminarea pozitivă și cuvîntul "primitivi"
-
Problema mîntuirii, azi
-
Paște ortodox sau paște catolic?
-
Veriga lipsă și așteptările umane
-
Democrație cu minus
-
90% violență pentru copii
-
Psihanaliză + religie = sinteză salvatoare?
-
Cît de inconștient este inconștientul
-
Interesul românilor pentru psihanaliză
-
Atenție la români!

2010
Idei pentru introducerea psihanalizei la noi
Agresivitatea la romăni
Gîndirea mecanicistă și psihanaliza
De unde ni se trage?
Afaceri prospere în vremuri de criză
Omul castrat social
Freud nu a fost sfînt
Totul dezinteresat, pentru binele colectiv!
Revenirea la sănătatea esențială
Despre două tipuri de stres
De ce nu este receptat Jung?
Bucureștiul ieri și azi
Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau

2011
Măsurile nepopulare și semnificația lor
Refulatul și interpretarea viselor
Consultații psihanalitice prin email
Au luat-o romînii razna?
Salvarea este o iluzie?
Despre derută și a te da mare
Are psihanaliza viitor?
Despre negativitatea altora și de ce avem nevoie de ea
Cu autismul la psiholog
Așteptînd să treacă criza
Despre transfer și interpretarea viselor în cura psihanalitică contemporană
Despre ziua națională și ambianța afectivă

2012
Cum apărăm psihanaliza
Cuvinte despre solidaritate
Mai este nevoie de psihoterapie?
Cultul mașinii la români
Psihanaliza freudiană și globalizarea
Sexualitatea și psihanaliza
Psihanalist cu acte în regulă
Săraci dar cinstiți
Compasiune sau iubire de sine?
Psihanaliza și parvenitismul
Românism durabil

2013
Ideologia medicală și psihanaliza
Neputința de a mișca mintea
Geniul uman și tehnologia
Valoarea adevărului
Impresii de sărbătoare
Despre umanitatea văzută ca mașină
Despre globalizare și globalizat
Psihologia reclamei mediatice
De ce-mi plac filmele rusești
Autoanaliză și obbiectivitate la români
Iluziile vieții la țară
Despre concilierea cu celălalt, cu umbra

2014
Psihanaliza personalității politice
Psihoterapie, spovedanie și disociere mentală
Psihologia indiferentismului la români
De cenervozitatea românului cînd plouă?
Freud mereu actual - de ce nu și la noi?
Din nou despre depresie
Omul acordat la realitate - de la extremul minus, la mai puțin minus

 

^ Sus

 

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa