Psihanaliza > Editorial

Cultul formei şi agresivitatea

Am fost criticat că scr iu Cristos cu "C", nu cu "H". În fapt, literatura religioasă română ortografiază Hristos, în timp ce cea liberală, Cristos. În limbile occidentale (cu alfabet latin adică) tot cu "C". Mă rog, se poate discuta pe tema asta, dar nu este intenţia mea aici.

Întrebarea este dacă ortografierea este esenţială (apropo ştiţi că Isus este Isa sau Ieshua?). Sau învăţătura? Am remarcat că învăţătura este întotdeauna secundară sau lipseşte total. Bătaia se dă pe ortografierea corectă sau alte detalii de formă, ca şi cum ele ar fi totul.

Există polemici foarte aprinse cînd vorbim de nume, sfinţi, canon, obiceiuri religioase - românii sunt şi ei aprinşi, mai ales pe aceste subiecte. Dar oare sunt la fel de profunzi şi în practică? Sunt ei creştini sau doar se poartă ca creştinii? Apropo cîţi sfinţi aţi văzut dintre oamenii fără profesie creştină?

Am observat că în general Cristos sau Hristos nu este o proble, ci chiar problema, sămînţa polemicii, căci ce se caută nu este prilejul polemic, mai exact cearta, scandalul.* Nu greşesc dacă văd în spatele scandalului o nevoie imensă de descărcare a agresiunii. Deci o agresiune prezentă, ca orice nevoie imperioasă organică şi gată să se promoveze în explozii de orice fel. Întîlnim fenomenul şi în viaţa noastră politică. Nimic nu e creativ, chiar şi critic, ci distructiv. Vrem să distrugem interlocutorul şi vrem să ne impunem pe noi. Cît mai în faţă.

A fi mai în faţă este problema actuală a românului. Din vanitate, dar şi mai ales din fondul subcultural (rural) (pe care Biserica îl înalţă în slăvi şi l-ar vrea reabilitat), fiecare individ din masă se visează în faţă, cît mai în faţă. Şi atunci orice prilej e bine venit, chiar şi o polemică pe subiectul ortografie.

Violenţa de care vorbeam este expresia dinamică a acestei nevoi de a fi în faţă. Totuşi, de obicei vorbim de violenţă ca reacţie la prejudiciu. Dar care să fie prejudiciul aici? Ideea fixă că ţi se refuză ceva, un drept, sau că eşti la urmă atunci cînd se dă ceva (sic)? În context social, traversarea unui spaţiu cultural sau pur şi s implu dizolvarea unuia şi instaurarea altuia, mai generos (în cazul nostru, trecerea de la puritanismul comunist, la libertinismul democratic), provoacă acumulare de agresivitate. O agresivitate care se canalizează nu prin comportament civilizat - după reg uli - ci pur şi simplu de voie, terorist, aproape dement. Las sociologilor plăcerea să comenteze aceste aspecte...

Superficialitatea polemică ce nu depăşeşte niciodată faţada este explicabilă prin valoarea de intensitate a nevoii agresive care se reclamă descărcată imediat (deşi nu e singura explicaţie în exemplul nostru). Mai simplu spus, excitaţia provocată de imaginaţia productivă induce o tensiune care se exprimă agresiv. Toţi vrem să fim în faţă - toţi vrem să acaparăm cît mai mult!

--
*O di
scuţie sfîrşeşte subit în certuri legate de formă, fără a continua să comunice şi să dezvolte conţinutul. De exemplu, vreau să explic că cultura creştină este un handicap pentru studiul psihanalizei şi pomenesc numele Cristos, dar în loc de a continua pe temă explicînd de ce, cum, ce se poate face etc. ne oprim la întrebarea filozofică (glumesc, evident) cum se scrie Cristos!

--
Material de Jean Chiriac

 

Arhiva editorial 

2007
- Gripă sau isterie
-
Paştele, prilej de sărbătoare a burţii
-
O reclamă de doi bani
-
Două pericole
-
Aderare de formă?
-
Românii şi credinţa
-
Burtă, numai burtă?
-
La ce bun cabinetul de psihanaliză?
-
Nici Jung, nici Freud
-
Conectat sau neconectat?
-
De ce aşa puţini la vot?
-
Apocalipsa şi Codul lui DaVinci
-
Despre cum NU se face un CV

2008
- Sexualitatea publică este un rău?
-
Psihanaliza, obiect de muzeu
-
Psihologia şi vindecarea psihologică
-
Freud, actualităţi
-
Despre egalitarism în viaţa cuplului
-
La moartea Monicăi
-
Politica impactului şi alegerile
-
Excluşi virtual şi fizic
-
Sîntem şi noi ca americanii?
-
O gîndire săracă
-
Răspuns lui Bartolomeu Anania
-
Cum putem studia psihanaliza?
-
Cine are nevoie de români adulţi?
-
Miracolul din mînăstire
-
Practici şi te transformi ACUM!
-
De unde nostalgia după epoca apusă
-
Psihanaliza în 2008

2009
- Eminescu = Mutu?
-
Autocunoaştere prin psihanaliză
-
Discriminarea pozitivă şi cuvîntul "primitivi"
-
Problema mîntuirii, azi
-
Paşte ortodox sau paşte catolic?
-
Veriga lipsă şi aşteptările umane
-
Democraţie cu minus
-
90% violenţă pentru copii
-
Psihanaliză + religie = sinteză salvatoare?
-
Cît de inconştient este inconştientul
-
Interesul românilor pentru psihanaliză
-
Atenţie la români!

2010
Idei pentru introducerea psihanalizei la noi
Agresivitatea la romăni
Gîndirea mecanicistă şi psihanaliza
De unde ni se trage?
Afaceri prospere în vremuri de criză
Omul castrat social
Freud nu a fost sfînt
Totul dezinteresat, pentru binele colectiv!
Revenirea la sănătatea esenţială
Despre două tipuri de stres
De ce nu este receptat Jung?
Bucureştiul ieri şi azi
Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau

2011
Măsurile nepopulare şi semnificaţia lor
Refulatul şi interpretarea viselor
Consultaţii psihanalitice prin email
Au luat-o romînii razna?
Salvarea este o iluzie?
Despre derută şi a te da mare
Are psihanaliza viitor?
Despre negativitatea altora şi de ce avem nevoie de ea
Cu autismul la psiholog
Aşteptînd să treacă criza
Despre transfer şi interpretarea viselor în cura psihanalitică contemporană
Despre ziua naţională şi ambianţa afectivă

2012
Cum apărăm psihanaliza
Cuvinte despre solidaritate
Mai este nevoie de psihoterapie?
Cultul maşinii la români
Psihanaliza freudiană şi globalizarea
Sexualitatea şi psihanaliza
Psihanalist cu acte în regulă
Săraci dar cinstiţi
Compasiune sau iubire de sine?
Psihanaliza şi parvenitismul
Românism durabil

2013
Ideologia medicală şi psihanaliza
Neputinţa de a mişca mintea
Geniul uman şi tehnologia
Valoarea adevărului
Impresii de sărbătoare
Despre umanitatea văzută ca maşină
Despre globalizare şi globalizat
Psihologia reclamei mediatice
De ce-mi plac filmele ruseşti
Autoanaliză şi obbiectivitate la români
Iluziile vieţii la ţară
Despre concilierea cu celălalt, cu umbra

2014
Psihanaliza personalităţii politice
Psihoterapie, spovedanie şi disociere mentală
Psihologia indiferentismului la români
De cenervozitatea românului cînd plouă?
Freud mereu actual - de ce nu şi la noi?
Din nou despre depresie
Omul acordat la realitate - de la extremul minus, la mai puţin minus

 

^ Sus

 

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa