Psihanaliza > Editorial

Despre copiii instituţionalizaţi trataţi
cu medicamente psihiatrice

O statistică recentă arată că peste un sfert din copiii instituţionalizaţi, la noi, sunt trataţi cu medicamente psihiatrice ca să se liniştească, să fie cuminţi. Statistica a apărut în mass-media şi a fost comentată pe un ton critic. Nu este recomandat să dai medicamente puternice copiilor. Întrebarea care s-a pus a fost de ce statul nu apelează la psihoterapie, acolo un de e cazul. Răspunsul, unul din ele, a fost: din lipsă de fonduri. Tratamentul cu medicamente e mai ieftin. Probabil că şi efectul e considerat oprim dacă aceşti copiii devin paşnici, ascultători, pentru că sînt practic induşi într-o stare vegetativă.

Nu trebuie să ne mire ideea aplicării medicaţiei psihiatrice fără nicio raţiune. Oamenii adulţi preferă medicamentele pentru că au cîteva prejudecăţi din care aş cita două:

- Simptomele nervoase sînt identice cu cele somatice - altfel spus, o afecţiune psihică este determinată de aceleaşi cauze ca şi una corporală.

- Psihote rapia, dacă se ştie de ea, este un moft, pentru că nu poţi trata ceva numai prin vorbire.

Interesant este că am cunoscut un medic psihiatru care era de altă părere. El îi indica unei paciente ca în paralel cu tratamentul cu medicamente să elaboreze cazul, adică să ia şedinţe de psihoterapie. Ce vrea să zică a această "elaborare"? Că în ciuda eficacităţii medicamentelor psihiatrice dozate precis, simptomele nu dispar definitiv. De aceea este nevoie de abordarea lor directă . Pacientul trebuie să înţeleagă conflictele care sînt active în minte şi să găsească soluţii raţionale, exact ca în psihanaliză. Medicul nu a indicat psihanaliza ca soluţie dar modul cum îşi reprezenta "elaborarea" ne conduce la psihanaliză. Dacă într-un caz mai delicat psihanaliza trebuie să se retragă în favoarea psihiatriei, este la fel de adevărat că problemele noastre mintale trebuie abordate şi în cadrul psihanalitic.

Noi am dat exemple diverse despre acest din urmă proces, parţial şi în cursurile noastre. Dacă citim anumite cărţi semnate de Sigmund Freud ne lămurim şi mai bine.

O ultimă prejudecată ne împiedică să mergem la psihanalist. Aceasta ţine de grabă, nerăbdare, de ideea că o cură analitică cere foarte mult timp etc. Graba este într-adevăr o problemă modernă la care Freud nu s-ar fi putut gîndi. Ea îşi pune amprenta asupra modului în care noi abordăm problemele psihice - din grabă, probabil (deşi nu numai datorită ei), credem în mod fals că psihicul nu este ceva complicat, că poate fi "lucrat" mult mai simplu cu ajutorul medicamentelor.

În concluzie, problemele copiilor pot fi rezolvate simplu (chiar aşa!) dacă ai răbdare şi cunoştinţele necesare - dacă ştii cum să le intersectezi, nu atît într-un cadru medical cît mai ales într-unul familiar, amical, suportiv. Întrebarea este dacă sîntem dispuşi să facem acest efort.

--
Material de Jean Chiriac
aropa@freudfile.org

 

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa