Psihanaliza > Editorial

De unde ni se trage?

Există o boală a comentatorilor români de a explica necunoscutul prin necunoscut sau, folosind o zicală alchimică: obscurul prin mai obscur.

În viaţa politică comentatori se mulţumesc cu explicaţii de genul "moştenirea politică a lui Ceauşescu" sau "moştenirea comunismului" (1). Comunismul nu explică nimic în realitate - ca doctrină sau ideologie el nu poate fi activ şi eficient fără intermediul oamenilor. Moştenirea politică a lui Ceauşescu nu este nici ea o explicaţie riguroasă pentru că rămîne întrebarea de unde a apărut această mentalitate politică de combătut, sau mai exact, cum a apărut ea?

Ceauşismul a venit după dejism - dacă îi pot spune astfel - ca un soi de înnoire sau oricum cu o promisiune de înnoire şi relaxare ideologică (ne amintim că Ceauşescu a desfiinţat închisorile politice).

Discuţiile despre declinul vieţii politice la noi de azi trimit aşadar în trecut, la Ceauşescu sau la comunism. Ele nu încearcă să explice de ce ceauşismul a fost ce a fost, de ce a continuat şi continuă, de ce comunismul a prins şi a sedus milioane de oameni în România.

Despre al doilea subiect - comunismul (2) - s-a afirmat că răspunzătoare sînt tancurile ruseşti. Totuşi nu este încă clar de ce comunismul a fost atît de obscur implementat la noi - dacă e să comparăm situaţia socio-politică, economică şi culturală a României ceauşiste cu cea a Bulgarei, de exemplu, ca să nu mai pomenim de Yugoslavia sau Ungaria…

Dincolo de toate acest întrebări justificate se impun două precizări:

1. Reducerea inexplicabilului din viaţa politică de azi la cel de ieri trădează, psihologic vorbind, practica ţapului ispăşitor, precursoare a mitului sacrificiului lui Christos pentru iertarea păcatelor oamenilor. Această practică nu explică, ci învinuieşte. Ea nu are nevoie de logică şi analiză lucidă, ci de făptaşi. Este o practică magică. Această practică, în fine, se transmite de-a lungul secolelor prin ideologia creştină care condiţionează intelectul omului modern.

2. A doua precizare este că refuzul de a analiza în profunzime cauzele declinului politic trădează şi o certă superficialitate a comentatorului politic. Analiza presupune un efort intelectual de durată, la care se adaugă necesitatea cooperării între diferite arii de studii pentru a lumina domeniul cercetat. Acest efort este respins din start şi înlocuit cu un discurs axat pe sarcina descoperirii făptaşilor, aşa cum am arătat mai sus.

Comentatorul politic de azi este un intelectual superficial, fără gust pentru analiză şi, lucru îngrijorător, impregnat inconştient de ideologia creştină. Un asemenea profesionist nu are mijloacele de a înţelege fenomenele pe care le studiază dar are satisfacţia că şi-a uşurat sarcina găsind vinovaţii, ideologici sau politici.

Rezultatul analizelor sale este nul. Cînd citeşti un articol problematic la noi ai impresia că asişti la un proces cu uşile deschise în care se vehiculează probe, cele mai multe indirecte sau limitate la evidenţa bunului simţ.

Note:
1. Sintagma "procesul comunismului" face parte din aceeaşi categorie.
2. Este interesant că "ceauşismul" şi "comunismul" se separă la noi. Deci, ceauşismul nu a fost comunism, ci o formă deturnată de comunism. Dar nimeni nu este interesat să explice această deturnare desemnată laconic prin "cultul personalităţii".

--
martie 2010

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa