Psihanaliza > Editorial

De unde ni se trage?

Există o boală a comentatorilor români de a explica necunoscutul prin necunoscut sau, folosind o zicală alchimică: obscurul prin mai obscur.

În viața politică comentatori se mulțumesc cu explicații de genul "moștenirea politică a lui Ceaușescu" sau "moștenirea comunismului" (1). Comunismul nu explică nimic în realitate - ca doctrină sau ideologie el nu poate fi activ și eficient fără intermediul oamenilor. Moștenirea politică a lui Ceaușescu nu este nici ea o explicație riguroasă pentru că rămîne întrebarea de unde a apărut această mentalitate politică de combătut, sau mai exact, cum a apărut ea?

Ceaușismul a venit după dejism - dacă îi pot spune astfel - ca un soi de înnoire sau oricum cu o promisiune de înnoire și relaxare ideologică (ne amintim că Ceaușescu a desființat închisorile politice).

Discuțiile despre declinul vieții politice la noi de azi trimit așadar în trecut, la Ceaușescu sau la comunism. Ele nu încearcă să explice de ce ceaușismul a fost ce a fost, de ce a continuat și continuă, de ce comunismul a prins și a sedus milioane de oameni în România.

Despre al doilea subiect - comunismul (2) - s-a afirmat că răspunzătoare sînt tancurile rusești. Totuși nu este încă clar de ce comunismul a fost atît de obscur implementat la noi - dacă e să comparăm situația socio-politică, economică și culturală a României ceaușiste cu cea a Bulgarei, de exemplu, ca să nu mai pomenim de Yugoslavia sau Ungaria„

Dincolo de toate acest întrebări justificate se impun două precizări:

1. Reducerea inexplicabilului din viața politică de azi la cel de ieri trădează, psihologic vorbind, practica țapului ispășitor, precursoare a mitului sacrificiului lui Christos pentru iertarea păcatelor oamenilor. Această practică nu explică, ci învinuiește. Ea nu are nevoie de logică și analiză lucidă, ci de făptași. Este o practică magică. Această practică, în fine, se transmite de-a lungul secolelor prin ideologia creștină care condiționează intelectul omului modern.

2. A doua precizare este că refuzul de a analiza în profunzime cauzele declinului politic trădează și o certă superficialitate a comentatorului politic. Analiza presupune un efort intelectual de durată, la care se adaugă necesitatea cooperării între diferite arii de studii pentru a lumina domeniul cercetat. Acest efort este respins din start și înlocuit cu un discurs axat pe sarcina descoperirii făptașilor, așa cum am arătat mai sus.

Comentatorul politic de azi este un intelectual superficial, fără gust pentru analiză și, lucru îngrijorător, impregnat inconștient de ideologia creștină. Un asemenea profesionist nu are mijloacele de a înțelege fenomenele pe care le studiază dar are satisfacția că și-a ușurat sarcina găsind vinovații, ideologici sau politici.

Rezultatul analizelor sale este nul. Cînd citești un articol problematic la noi ai impresia că asiști la un proces cu ușile deschise în care se vehiculează probe, cele mai multe indirecte sau limitate la evidența bunului simț.

Note:
1. Sintagma "procesul comunismului" face parte din aceeași categorie.
2. Este interesant că "ceaușismul" și "comunismul" se separă la noi. Deci, ceaușismul nu a fost comunism, ci o formă deturnată de comunism. Dar nimeni nu este interesat să explice această deturnare desemnată laconic prin "cultul personalității".

--
martie 2010

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa