Psihanaliza > Editorial

Nevroza şi viaţa politică la noi

E o nevroză în lumea politică ce se reproduce cu concursul principalilor bărbaţi de stat. Sunt cuvintele cunoscutului analist Emil Hurezeanu, la Digi 24. Deşi amabil şi înclinat spre expresii convenabile, E H mai scapă uneori şi observaţii acide.

Ce ne surprinde aici este cuvîntul "nevroză". Împrumutat din psihoterapie, el îşi găseşte locul şi în discursul public atunci cînd vrem să subliniem un neajuns, un minus. Dar este el oare potrivit?

Nevroză ind ividului este un complex de factori mai ales psihici care îl împiedică să trăiască viaţa plenar, sau mă rog, pe aproape. El nu mai este capabil de muncă, de idealuri, de dragoste. Nevroticul are probleme insurmontabile, dar de care este conştient. El nu le poate rezolva singur pentru că nu vede legătura cauzală între dificultăţile vieţii sale de zi cu zi şi simptomele nevrotice: idei obsesive, fobii, inhibiţii diverse, sexuale, manifestări isterice (psihosomatice) etc.

Departe de a vedea în nevroză un minus - nevrozatul nu este un ins rău intenţionat, un asocial, sau cum se spune azi "sociopat" -, specialistul încearcă să conecteze simptomele cu anumite inhibiţii care nu implică neapărat o carenţă sau handicap.

Ţinînd cont de cele spuse, dacă aplicăm termenul "nevroză" la lumea politică vedem că nu se potriveşte. Politicienii noştri sînt departe de a fi nevrozaţi. Ştiu că mulţi cred contrariul, că avem de-a face cu oameni perturbaţi mintal. Dar această opinie este rezultatul unui raţionament de alt ordin decît unul psihoterapeutic: observînd purtarea inadecvată a politicienilor - şi nu mă refer neapărat la corupţie, ci la tipul de relaţii care se stabilesc între ei - ai imediat impresia că este ceva nesănătos. Te gîndeşti automat că neputinţa unor adulţi de a proceda diplomatic, protocolar, cu bune intenţii, în treburile statului este o carenţă mintală. Deşi nu este. În fond nu este realmente o neputinţă , ci o poziţie asumată.

Cînd Poanta, de exemplu, semnează pe ascuns un pact de coabitare chiar cu cel pe care l-a atacat sistemat ic şi pe care a promis că îl răstoarnă - motivul pentru care alegătorii au mers la vot şi i-au oferit un suport formidabil - este un act asumat, un act deliberat şi nu un simptom nevrotic. El are o finalitate - în intenţia lui Ponta - aceea de a-i oferi privilegiul de a-şi exercita mandatul fără beţe în roate. Într-un fel, Ponta declara astfel că nu are nimic cu preşedintele , dacă nici acesta nu îl deranjează!!!

O simplă analiză ne ajută să înţelegem că toată propaganda anti-Băsescu dinainte de alegerile parlamentare a fost trambulina care să permită alianţei - azi defuncte - un demaraj în trombă. Nici urmă de nevroză aici, ci numai calcul politic.

Dar noi suntem adepţii unei ordini morale a faptelor publice, mai ales pentru că ne raportăm la oameni de acest calibru (lideri politici, senatori, miniştri, preşedinte etc.). N e imaginăm că oamenii publici sînt neapărat ireproşabili, sau ne dorim asta dintr-un soi de naivitate infantilă care vede în părinţi nişte semizei. Iar oamenii publici sunt părinţii reînviaţi în splendoarea lor iniţială.

Confruntaţi cu realitatea evenimentelor ca cel de mai sus avem un moment de ezitare şi derută. Şi pentru a nu renunţa brutal la visările noastre naive cu supereroi conchidem că boala e de vină, nevroza!!!

Nevroza  - boala - trebuie să explice de ce-urile noastre . Poate că dl Cutare a fost nevrozat cînd a semnat cutare act, sau a declarat cutare lucru. Poate că, de fapt, nevroza, văzută ca un soi de virus extrem de agresiv care circulă liber prin spaţiul public, l-a atins aşa cum i-a atins şi pe ceilalţi. În acest caz, nevroza îşi asumă rolul de ţap ispăşitor ca şi alt termen celebru deja: comunismul. Comunismul i-a făcut pe oamenii normali să se poarte ca neoamenii!!!

Această explicaţie are calitatea de a ne menaja visările. Un om bolnav se poate trata - deci şi perturbarea, anomalia politică pot fi tratate. Totul ar putea fi redus la o simplă pilulă!!!

Românii au căutat întotdeauna soluţii simple la probleme complexe. O carenţă de educaţie? Poate. Un om adult se angajează activ în probleme, se consultă, caută, cercetează, scrie şi denunţă. Un individ infantil caută pilula şi, evident, explicaţia din afară. El e mulţumit dacă vocabularul îi sare în ajutor cu cuvinte ca "nevroză" sau "comunism".

--
Material de Jean Chiriac

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa