Psihanaliza > Editorial

De unde nostalgia după epoca apusă?

Fără îndoială că sunt mulți români care deplâng epoca de "tristă amintire". Poate cunoști și tu amici, rude, colegi care susțin că era mai bine atunci. Poate că te-a mirat această părere și te-ai întrebat de multe ori de unde vine ea. Sau ți-au răspuns alții că ar fi vorba de nostalgici comuniști (cînd cu scandalul dărîmării mausoleului din parcul Carol, București), sau de oameni fără orizont, mărginiți. Recent, doi indivizi discutau aprins la TV despre acești melancolici și unul din ei spunea cam așa: "le-aș tăia ăstora numai și televizorul, să aibă iar numai 2 ore cu emisiuni informative despre Ceaușescu și cîntări patriotice".

Se pare că nimeni nu a înțeles de unde nostalgia după epoca apusă! Dar nici nu se fac eforturi pentru a înțelege deoarece e mult mai simplu să insulți sau să „formal televizorul "ca să vadă ei".

Totuși nemulțumiții sunt mulți și nu putem să-i trecem cu vederea.

Explicația psihologică este simplă (paradoxal!). Realizările de după Revoluție, ceea ce am obținut la modul global, nu justifică așteptările. Altfel spus, libertățile, televiziunea liberă, producția de consum etc. sînt prea puțin în raport cu așteptările. Și pe acest fond de minus apare mai întîi melancolia și apoi depresia.

Sub raportul aplicării principiilor democratice, observăm azi mai multe neajunsuri, un exemplu ar fi emanciparea țiganilor. Sub raportul înnoirii justiției avem îndoieli mari că ea funcționează, la fel statul de drept. Politicianismul de interes este la el acasă azi. Corupția a atins cote nemaivăzute. Consumul de mărfuri se limitează la plasme, telefoane celulare, calculatoare și automobile proaste special construite pentru low-consumer, dar foarte scumpe. Adăugați produsele alimentare pline de substanțe toxice și tot ceea ce ne face viața mai amară. Televiziunea e liberă? Da, pentru programe pline de mizerii și obscenități. Pentru știri despre crime și răfuieli de cartier.

Poți adăuga la această listă altele și altele fără a o epuiza.

Concluzia care se impune logic e că "realizările" post-Ceaușiste nu sînt pe măsura așteptărilor, investițiilor de așteptare, ele au cusururi mari sau nu sînt deloc semnificative. Trebuie să fii lucid ca să realizezi aceste realități și, mai ales, să ai termen de comparație.

Iată deci că întoarcerea în trecut este, psihologic, explicabilă și adecvată! Este refuzul minorului și mizerului, al promiscuității. Nimic patologic, nimic comunist sau fără orizont!

P.S. Vin alegerile. Ne bucurăm? Avem aleșii noștri pe care vrem să-i punem în față ca să schimbe ei ceva? Mai întîi ce să schimbe? Apoi, cum să schimbe? Și, în fine, de ce ar schimba? Dacă puteți răspunde la aceste trei întrebări mergeți cu speranțe la alegeri. Dacă nu, mai reflectați.

Editorial
_____________

Home

Sigmund Freud

Psihanaliza

Cursuri

Articole

Newsletter

Caută =>>

Contact

© 1998-2017, AROPA. Toate drepturile rezervate.

logo aropa