Carl Jung > Terapia |
|||||||
Jung şi terapia analitică Metoda
terapeutică la Jung este identică cu cea a lui Freud, pînă la un punct. Folosind asociaţiile libere, testul de asociaţii etc. Jung se va strădui să identifice ceea ce pacientul a refulat şi care este legătura
între refulat şi tulburarea psihică, afectivă, de care se plînge. Acest pas este fundamental şi Jung. spre deosebire de Freud, va adopa o poziţie activă, conversînd cu pacientul, şi insistînd ca
acesta să conducă practic analiza.
Este de subliniat că jung apelează adeseori la opinia pacientului însuşi căruia îi cere să îşi spună părerea despre nevroza sa. Jung este convins că pacientul ştie de fapt, într-un mod semi-conştient, care este cauza tulburării sale. De aceea, Jung îl întreabă direct: Ce crezi despre tulburarea ta? Această poziţie activă adoptată de Jung este urmarea experienţelor sale clinice cu pacienţi schizofrenici din clinica lui Bleuer, unde Jung a profesat înainte de a-l cunoaşte pe Freud. În unele cazuri, în care analiza freudiană şi-a atins scopul - eliberarea de sub constrîngerea simptomului - Jung poate continua analiza în anumite circumstanţe. Iată ce spune el: Aşa cum arată experienţa, există un număr relativ mare de pacienţi, pentru care încheierea aparentă a lucrului cu medicul nu înseamnă nicidecum sfîrşitul procesului analitic. Mai mult chiar, confruntarea cu inconştientul continuă, în acelaşi sens ca şi la cei care nu au renunţat la munca cu medicul. (C.G. Jung: Psihologie şi alchimie, Teora, 1996, vol. I, p.10) Această confruntare urmăreşte asimilarea imaginilor arhetipale, într-un cuvînt procesul de individuaţie, proces amplu care face trecerea de la eul parcelat la cel total, la totalitatea psihică (sine). Pe scurt, este vorba de o extindere a conştiinţei pacientului, care include astfel sensurile şi semnificaţiile materialelor arhetipale. Din tehnicile folosite de Jung în procesul terapeutic, cităm: Testul de asociaţii Analizatul este pus să răspundă spontan cu orice cuvînt care îi vine în
minte la cuvintele inductoare rostite de analist. Timpul de reacţie al analizatului indică complexe psiho-afective care pot fi descifrate cu ajutorul asociaţiilor la cuvintele inductoare.
Analiza viselor Imaginaţia activă Fantasmele sînt produse ale inconştientului şi trebuie integrate în conştiinţă, printr-o elaborare ulterioară. Analiza simbolurilor Variaţii ale acestor tehnici întîlnim în practici ca desenul, modelajul, scriitura spontană etc. Ce este de reţinut este faptul că analiza jungiană nu este un scenariu dinainte fabricat şi care trebuie executat precis, pas cu pas. La Jung, analiza este detaşată de orice constrîngere tehnică, astfel încît pacientul devine practic cel care conduce analiza (cum am sugerat mai sus). Acesta este şi unul din motivele de ce terapia analitică jungiană este foarte dificil de prestat de către practicianul de azi. Am văzut adeseori cum acesta se foloseşte de locuri comune, de influenţa sa personală etc. pentru a obţine neapărat rezultatele scontate. Jung intervine mai ales cînd are de-a face cu vise arhetipale, cu imagini arhetipale pe care pacientul nu le înţelege (nu poate asocia ceva la ele) şi îi pune la dispoziţie asociaţii extrase din diferite surse, altele decît cele terapeutice, care să amplifice motivele apărute în vise sau fantezii şi să le explice pentru a fi asimilate. Sau îi poate cere pacientului să deseneze starea sa interioară, să transfere conţinutul interior în desen, realizînd imagini ale centrului, mandala. De obicei, în această fază a analizei, pacientul a depăşit deja primul stadiu analitic, cel al lămuriri semnificaţiei tulburărilor sale psihice iniţiale El se angajează astfel în procesul de individuaţie.
Mai citeşte despre: Cazuistică
În general, este dificil să scrii cu exemple despre cazuistica jungiană. Jung nu are aceeaşi abordare ca Freud, nu se poate detalia şi secvenţia mersul analizei. De aceea, tot ce putem face în acest sens
este să prezentăm fragmente de analiză a viselor în procesul de individuaţie.
|
|||||||
