Carl Jung > Procesul de individuaţie |
||||
Ce este procesul de individuaţie
Individuaţia este procesul psihic prin care cineva devine el însuşi,
indivizibil, unic, o monadă, în cuvintele lui Jung: persoana care trebuia să fie. Este vorba de realizarea
Sinelui. Jung descoperă acest proces în perioada în care se confrunta cu
inconştientul, şi în special pe vremea cînd picta primele Mandalele mele erau criptograme referitoare la starea sîngelui care mi se prezenta iar şi iar zilnic. Am văzut sinele - adică, fiinţa mea întreagă.
Sinele, m-am gîndit eu, este ca şi monada care sînt eu, şi care este lumea mea. Mandala reprezintă această monadă, şi corespunde naturii microcosmice a psihicului.
... Următoarea întrebare se impunea în mod repetat: la ce duce acest proces? Unde este scopul său? Din experienţa mea, ştiam deja că nu puteam alege eu un scop care să-mi
pară demn de încredere. Mii se demonstrase că trebuie să abandonez ideea unui ego poziţionat deasupra. La urma urmelor fusesem oprit atunci cînd încercasem să-l menţin
aşa… Am fost forţat să merg prin acest proces al inconştientului. A trebuit să mă las dus de curent, fără nicio indicaţie despre locul unde mă duce. Totuşi, cînd am început
să desenez mandalele mele, am văzut că totul, întregul drum pe care l-am urmat, toţi paşii pe care i-am făcut, duceau către un singur punct - anume, punctul de mijloc. Treptat
devenea clar pentru mine că mandala este centrul. Ea este exponentul tuturor drumurilor. Este drumul spre centru, spre individuaţie. De-a lungul acestor ani, între 1918 şi 1920, am început să
înţeleg că scopul dezvoltării psihice este sinele. Nu este o evoluţie liniară; este o circumambulaţie către sine. (Memories, Dreams, Reflections, Vintage Books, 1989, p. 196.)
Dar după cum este de aşteptat, procesul de individuaţie nu este un eveniment psihic experimentat numai de Jung. În celebra sa lucrare Psihologie şi alchimie, Jung atrage atenţia că procesul
psihoterapeutic care urmăreşte remiterea simptomelor poate înceta o dată cu atingerea scopului propus sau se poate prelungi dincolo de terapia propriu-zisă.
Se pare că psihicul tinde spre o ţintă situată dincolo de interesele conştiente ale eului, într-o dimensiune despre care eul nu are nicio
informaţie. Este vorba, evident, de realizarea Sinelui, a acelei unicităţi despre care am pomenit deja. Acest fapt l-a determinat pe Jung să caute elementele specifice
procesului de individuaţie şi la alte persoane, pacienţi sau apropiaţi. Cartea pomenită mai sus ilustrează cu ajutorul interpretării viselor
procesul de centrare care conduce la realizarea Sinelui, în cazul unui pacient care nu avea nicio iniţiere prealabilă în acest sens. Mai citeşte:
Resurse online:
-- |
||||
