Jung şi imaginaţia activă

Imaginaţia activă constă în observarea imaginilor care se perindă mintal. Aceste imagini pot fi induse sau spontane.

Spontane în sensul că urmăreşti derularea lor în minte fără nicio intervenţie voită, la fel ca şi în cazul asociaţiilor libere freudiene.

Induse, în sensul că ele pot fi stimulate să apară pornind de la un motiv oniric recent. Subiectul porneşte de la imaginea onirică şi urmăreşte fără intervenţie derularea ei.

De ce imaginaţie activă. Pentru că subiectului i se poate cere să participe activ la scenariul i magistic, adică să trăiască emoţional ceea ce vede, să adopte o atitudine etc.

Scopul acestei tehnici este de a purja încărcătura afectivă acumulată (stază) cu efectul imediat de a remite simptomul nevrotic.

În varianta Robert Desoille a acestei practici i se pot sugera pacientului itinerarii - de pildă o ascensiune urmată de coborîre pe modelul anabasis-katabasis.

Derularea imaginilor spontane sau induse sunt relatate în timpul producerii lor sau pur simplu consemnate în scris.

Analiza ulterioară a întregului proces trebuie să conduc la amintiri„ traumatice din copilăria subiectului sau mai recente care sunt responsabile de apariţia simptomelor nevrotice.

Imaginaţia activă este una din metodele de analiza care fac parte din terapia analitică jungiană.

Citeşte şi:

• Comparaţie între asociaţiile libere şi imaginaţia activă
   
• Terapia analitică jungiană