Despre transfer şi interpretarea viselor
în cura psihanalitică contemporană

Recent, un student străin mă întreba cu francheţe ce părere am despre opinia psihanaliştilor contemporani care nu mai sînt interesaţi de interpretarea viselor şi se axează exclusiv pe transfer, pe analiza transferului.*

Transferul este fără îndoială motorul vindecării în psihanaliză. Pe de o parte, pentru că permite degajarea libidoului din simptom, şi în al doilea rînd pentru că ne ajută să înţelegem forţele care au determinat odinioară îmbolnăvirea.

Vorbim desigur de nevroză şi de cauzele ei.

Totuşi, în lucrul cu transferul apar multe deficienţe sau dificultăţi. E posibil ca transferul să nu existe. E posibil să existe dar nu la intensitate nevrotică. Să nu uităm apoi că transferul este adeseori condiţionat de simbolismul curei sau de performanţa socială a analistului. Pentru Freud, transferul trebuie să fie întotdeauna un eveniment psihic excesiv (patologic) ca să justifice tratamentul şi analiza.

Totuşi care este beneficiul analizei viselor? Visul este calea regală spre cunoaşterea inconştientului, declară Freud însuşi.

Într-o lucrare mai spre zilele noastre, Freud se plîngea totodată că psihanaliştii nu mai acordă visului importanţa de odinioară.

De la diminuarea interesului pentru interpretarea viselor iată-ne, azi, ajunşi în situaţia să renunţăm total la ea. Să o considerăm neimportantă, un amănunt care poate lipsi.

Desigur că lucrurile nu stau aşa dar se explică simplu prin graba cu care formăm azi psihanaliştii.

Interpretarea viselor necesită - pentru a fi deprinsă pe deplin - o muncă acerbă, desfăşurată pe o perioadă de timp mare, şi mai ales foarte dificilă.

Pentru că interpretarea viselor este mai degrabă o metodă parcă extrasă din activitatea artistică, din artă. Ai nevoie de fler şi de o mare experienţă acumulată practic. Toate astea nu se obţin peste noapte şi nu cu oricine.

Graba de neînţeles de a forma psihanalişti cu orice preţ explică aşadar de ce s-a renunţat la interpretarea viselor.

În final, ce ne rămîne? În loc de a avea indicaţii precise despre complexele traumatice constelate la pacient, şi de a acţiona în direcţia lor, de a fi astfel "pe fază" ca zic aşa, ne mulţumim să perorăm pe tema importanţei analizei transferului informînd, eventual, analizatul că este victima complexului lui Oedip.

El află că aşa stau lucrurile şi în cel mai bun caz va povesti şi altora cu mîndrie că este fericitul posesor al unui complex oedipian!

Nu tratăm problemele psihice limitîndu-ne la transfer şi am văzut parţial care sînt dificultăţile cu transferul.

--
*Carl Jung critica accentul pus pe transfer la freudieni, ca şi cum ar fi un semnal patologic, arătînd, pe bună dreptate, că transfer există în orice relaţie inter-umană, fără a indica nimic nevrotic.

Articol de J. Chiriac

Mai multe despre transfer:

- Vezi şi nota de la secţiune metode

- Dragostea din transfer

- Din nou despre transfer şi analiza viselor

- Dorinţa de cunoaştere în cura psihanalitică

- Secţiunea Metode de pe site