Pasajul de mai sus provine dintr-o lucrare romînească despre psihanaliză, o introducere sau aşa ceva, publicată în citat pe Internet. Se observă două aspecte importante:

1. Ideea de a construi relaţia analitică. O idee inginerească şi care nici nu este exactă. În realitate, noi nu construim relaţia între analist şi analizant, ea se instalează de la sine. Transferul este prezent oriunde există 2 persoane, deci nu se impune, nu se construieşte pentru că nu este un proces deliberat (nu fac transfer pentru că am ales eu să fac), conştient. Transferul se afirmă natural, firesc, fără intervenţia noastră conştientă.

2. Ideea că conflictele psihice responsabile de apariţia nevrozei sînt descoperite prin transfer şi contratransfer. Transferul are un rol mai ales decorativ. Dar ce este mai important este să vedem ce anume constelează în inconştient şi în acest sens trebuie să apelăm la analiza viselor.

Analiza viselor în psihanaliză este alfa şi omega tratamentului. Visul este calea regală spre inconştient, zice Freud. Despre analiza visului şi importanţa ei în terapie Freud a scris mereu - dovada vie este că monografia sa Interpretarea viselor s-a actualizat continuu. În acelaşi sens vedem apărînd o carte de genul Cazul Dora în care Freud ilustrează pe viu metoda analizei viselor şi importanţa ei în terapie.

Pentru analistul modern (adică format în zilele noastre) analiza viselor nu mai ocupă prim-planul tratamentului. Şi asta se explică astfel:

1. Tratamentul nu mai este tratament, nu mai avem de-a face cu simptome nevrotice ci cu stări, cu atitudini etice sau filozofice. Psihanaliza este astfel un cadru de taifas despre toate şi orice fără nicio legătură cu tratamentul propriu-zis.

2.Analiza viselor este o practică dificilă pentru neiniţiat. Ea necesită pentru aprofundare ani buni de muncă tenace şi, evident, talent, fler. Ori tocmai acestea lipsesc azi cînd parcă nu mai avem timp nici să respirăm.

Analiza viselor este de fapt piatra de încercare a tratamentului analitic. Este interesant în acest sens de a adăugă ce credea Freud:

Teoria viselor - scria el în 1933 - a rămas tot ce este mai caracteristic şi mai specific privitor la noua ştiinţă (psihanaliza n. n.), ceva la care nu există nicio corespondenţă în restul cunoaşterii noastre, un nou teritoriu care a fost smuls credinţelor populare şi misticismului. Stranietatea afirmaţiilor pe care s-a simţit obligată să le etaleze a făcut-o să joace rolul de semn distinctiv astfel că utilizarea ei decide cine poate deveni un adept al psihanalizei sau cui aceasta din urmă îi rămîne străină pentru totdeauna.  (Noi conferinţe de introducere în psihanaliză, 1933).