Dicţionar de termeni, noţiuni şi expresii
din PSIHANALIZĂ

Abreacţie
Procedeu utilizat în psihanaliză care constă în retrăirea şi descărcarea emoţiilor traumatice responsabile de apariţia simptomelor nevrotice. Pentru prima oară abreacţia a fost utilizată ca metodă terapeutică de dr. Josef Breuer, din Viena, mentor şi colaborator al lui Sigmund Freud. -> Vezi şi catharsis.

Acte ratate şi simptomatice
Erori neintenţionate din seria lapsusurilor, uitărilor  sau pierderilor, care au fost studiate de psihanaliză. În viziune psihanalitică, ele se substituie unor intenţii conştiente lăsînd să se  întrevadă, atunci cînd sînt analizate, dorinţe -> refulate. Psihanaliza acordă şi azi un interes deosebit studiului actelor ratate. -> Vezi şi secţiunea metode de investigare aici.

Analiza inconştientului
Proces prin care inconştientul (reprezentările şi procesele specifice) este făcut conştient. Metodele utilizate de psihanaliză în acest sens sînt -> asociaţiile libere. -> interpretarea viselor şi a -> actelor ratate. -> Vezi şi secţiunea metode de investigare aici.

Analizat
Persoană care urmează o cură psihanalitică. Această cură poate fi terapeutică sau/şi didactică.

Asociaţii libere
În  psihanaliză, metodă de investigare psihică care solicită pacientului să relateze liber, fără nici o intervenţie deliberată, tot ceea ce îi trece prin minte.  Asociaţiile libere pot fi comparate funcţional cu dicteul spontan din şedinţele  mediumnice. Metoda a fost creată de Sigmund Freud, atunci cînd s-a hotărît să renunţe la aportul hipnozei în investigarea amintirilor pacientului. -> Vezi şi articolul dedicat acestui subiect aici.

Autoerotism
În legătură cu teoria sexuală, termenul desemnează sexualitatea infantilă bazată pe plăcerea resimţită la excitarea -> zonelor erogene. -> Vezi şi stadiile de dezvoltare psiho-sexuală.

Catharsis
În cura psihanalitică, retrăirea evenimentului traumatic însoţită de evacuarea, purjarea emoţiilor fixate şi remiterea tulburării ideo-afective. Metoda cathartică (numită şi -> abreacţie) a fost utilizată la începutul practicii psihanalitice în asociere cu hipnoza.  -> Vezi şi articolul dedicat acestui subiect aici.

Cenzură
Baraj selectiv de natură etică situat între inconştient (preconştient) şi conştient, care conduce la -> refulare.

Cloacă
Teorie infantilă a naşterii asociată orificiului anal şi funcţiei defecării.

Complex de castrare (angoasa de castrare)
Teama de a fi castrat de tată ca urmare a jocului cu organele genitale. Această teamă este consecinţa realizării diferenţei dintre sexe. La fetiţe, privarea de penis este pusă pe seama mamei.

Complex maternal, la băieţi, desemnează o dependenţă emoţională prelungită faţă de mamă sau de cea care joacă rolul mamei. Adeseori este însoţit de influenţa educaţională dominantă a mamei care stimulează la fiu dezvoltarea trăsăturilor de comportament feminine.

Complexul lui Oedip
Complexul a fost descoperit de Freud în urma propriei sale auto-analize. Funcţional, acest complex este definit astfel: atracţia erotică a copilului faţă de părintele de sex contrar.

Există şi o versiune negativă a complexului în care atracţia erotică se manifestă faţă de părintele de acelaşi sex.

Freud numeşte complexul O., complexul nuclear al nevrozei, de unde şi importanţa analizei lui în cursul curei psihanalitice.

Complex paternal, la fete, desemnează o dezvoltare şi un comportament viril, şi influenţa dominantă a tatălui sau a celui care joacă rolul de tată, în educaţie.

Complex psihic
Termenul îi aparţine lui Carl Jung şi desemnează o formaţiune psihică determinată ca un conglomerat de idei, emoţii, afecte şi impulsuri motrice care se manifestă aparte de controlul eului. Complexele structurează psihicul uman şi nu au întotdeauna un caracter morbid.

Contratransfer
În analiză, totalitatea sentimentelor şi impresiilor analistului legate de pacientul său. Contratrasferul însoţeşte de obicei -> transferul pacientului.

Conţinut arhetipal
În psihologia lui Carl Jung, conţinut psihic care are o dimensiune colectivă, de maximă generalitate. Complex autonom care constituie conţinutul inconştientului colectiv.

Conţinut manifest
Termen utilizat în teoria visului, la  Freud, desemnînd visul aşa cum este el amintit în momentul trezirii. -> Vezi şi idei latente.

Deformare
În formarea visului - se referă la transformarea -> ideilor latente pentru omiterea conţinuturilor indezirabile (morale sau traumatice). Deformarea este opera -> cenzurii.

Elaborare secundară
În teoria visului, proces prin care -> conţinutul manifest este modificat de -> rezistenţe în cursul rememorării visului.

Eu
Sediul individualităţii persoanei definit iniţial ca percepţie-conştienţă.

Determinism psihic
Idee dezvoltată de Freud în cartea sa Psihopatologia vieţii coridiene. Determinsimul este aplicarea legii cauzalităţii (cauză-efect) la activitatea psihică.

Fenomen  funcţional
Proces psihic autonom descris de Silberer care se referă la procesul de transpunere simbolică în vise a operaţiunilor intelectuale.

Fixaţie
Termenul se referă la stagnarea dezvoltării libidinale la -> faze şi obiecte primitive. Această stagnare se traduce prin comportamente (trăiri) şi interese sexuale infantile la vîrsta adultă. -> Mai multe detalii aici.

Idei latente
Ideile care au stat la baza creării visului. Dorinţele visului care pot fi reduse la noţiuni şi idei concrete. -> Vezi şi conţinut manifest.

Inconştient
Termen central utilizat de psihanaliză pentru a desemna totalitatea reprezentărilor psihice inaccesibile minţii conştiente pe cale normală. Reprezentările sînt reprezentanţi ai -> pulsiunilor, în speţă cele erotice şi agresive.
Termenul  înglobează mai multe semnificaţii după cum avem de-a  face cu o abordare descriptivă sau dinamică a inconştientului. 
Din punct de vedere descriptiv, inconştientul desemnează reprezentările care se află într-o stare latent-inconştientă, putînd reveni în mintea conştientă printr-un simplu efort de amintire. 
Din punct de vedere dinamic, inconştientul desemnează conţinuturile psihice refulate care se află într-o relaţie conflictuală cu mintea conştientă. Aceste conţinuturi nu pot fi conştientizate decît cu ajutorul -> metodelor psihanalitice . -> Vezi şi articolul despre inconştient aici.

Inconştient colectiv.
Termen forjat de Carl Jung pentru a desemna un strat înnăscut al
inconştientului compus din arhetipuri.

Instanţe psihice
-> Sine, -> eu, -> supraeu. Componentele celei de-a -> doua topici freudiene.

Integrare psihică
Proces complex prin care conţinuturile inconştientului sînt asimilate în mintea conştientă. În cura psihanalitică acest proces conduce la remiterea tulburărilor ideo-afective.
În cursul curei, integrarea psihică se realizează prin clarificarea -> analizatului privitor la cauzele -> inconştiente ale tulburărilor sale. Această clarificare este un proces ce implică deopotrivă participarea inteligenţei şi a afectivităţii.

Inversiune
Procedeu oniric prin care un element al visului este transformat în inversul său. Inversiunea se poate aplica la fel de bine şi emoţiilor. Procedeul este component al proceselor primare care caracterizează modul de funcţionare a minţii inconştiente.

Investiţie
În relaţia cu -> libidoul se referă la proiecţia afecţiunii individului într-un -> obiect. Un exemplu de investiţie libidinală este iubirea obişnuită a două persoane, ca şi iubirea de părinţi sau atracţia faţă de o carte, profesie etc.

Lapsus calami
Eroare de scriere, care intră la capitolul -> acte ratate, studiate de psihanaliză.

Lapsus linguae
Eroare de vorbire, care intră la capitolul -> acte ratate studiate de psihanaliză.

Latenţă
Perioada de latenţă se caracterizează printr-o diminuare a interesului sexual la copil în perioada dintre 6-12 ani. Perioada de latenţă este urmată de stadiul -> genital.

Libido
Temen care desemnează  în psihanaliză mărimea excitaţiei sexuale. Libidoul este  pentru instinctul sexual ceea ce este foamea pentru cel alimentar, declară Sigmund Freud. În general, şi sub influenţa lui Carl Jung, termenul  desemnează ideea generală de tendinţă, înclinaţie, apetit, în sensul de excitaţie psihică acţionînd ca un imbold interior spre o acţiune exterioară.
Această excitaţie se asociază cu instinctele sexuale, agresive, alimentare, de conservare dar poate fi şi o dinamică a vieţii conştiente, asociată aspiraţiilor de natură culturală.

Mecanisme defensive
Termenul înglobează toate procedeele psihice prin care eul este menajat de confruntarea directă cu conţinuturile inconştientului. -> Refularea este un asemenea mecanism care împiedică accesul la mintea conştientă şi la motilitate a materialelor psihice indezirabile din punct de vedere moral. Alte mecanisme asemănătoare: formaţiunea reacţională, proiecţia, deplasarea, condensarea, sublimarea, identificarea cu  agresorul, negarea, raţionalizarea. -> Vezi şi articolul dedicat acestui subiect aici.

Metoda amplificării
Metodă de  interpretare a visului  impusă de Carl.Jung, care constă în asocierea materialului oniric cu elemente extrase din religii, mituri,  legende şi basme populare, într-un cuvînt cu materiale aparţinînd culturii. Metoda a fost deja  utilizată de Freud, atunci  cînd a apelat la simbolismul basmelor în interpretarea viselor unui pacient.
Metoda amplificării devine, în şcoala lui Jung, o adevărată tehnică hermeneutică criticată, de altfel, de şcoala  freudiană. -> Mai multe detalii pe site-ul Jung aici.

Metoda asociaţiilor libere
Procedeu terapeutic avansat de Freud care constă  în exigenţa solicitată expres analizatului de a-i relata psihanalistului tot ceea ce îi trece prin minte, fără a supune conţinuturile mentale, care se derulează în chip spontan, unei cenzuri intelectuale sau morale. -> Vezi şi articolul dedicat acestui subiect aici.

Metode de investigare a inconştientului
Psihanaliza a pus la punct mai multe metode de investigare a inconştientului: -> asociaţiile libere, -> analiza actelor ratate şi
-> analiza viselor. Metodele sînt folosite atît în abordarea clinică cît şi didactică. -> Vezi şi secţiunea metode de investigare aici.

Reprezentarea grafică spaţială a aparatului psihic cu cele două topici

Misoneism
Reacţie psihologică de refuz şi respingere a tot ceea ce este nou sau  implică schimbare atît pe plan cultural, cît şi  socio-relaţional. Este specific societăţilor primitive  tradiţionaliste şi imobiliste şi, în general, persoanelor  vîrstnice.

Nevroză
Tulburare psiho-comportamentală larg răspîndită care angajează diverse manifestări ca de pildă inhibiţii, obsesii, fobii etc. care pot fi analizate şi remise prin psihanaliză.

Obiect
În psihanaliză, desemnează orice entitate - fiinţă sau lucru - situată în afara -> eului.

Postură infantilă
Poziţie relaţională specifică vîrstei  infantile, care se caracterizează printr-o atitudine  pasiv-receptivă faţă de cuplul parental. În viaţa adultului, ea indică o poziţie de defensă vizavi de cerinţele vieţii cotidiene.

Principiul plăcerii
Se referă la caracteristica vieţii pulsionale inconştiente care tinde la satisfacerea imediată a trebuinţelor instinctuale. -> Principiul realităţii.

Principiul realităţii
Contrar principiului plăcerii, se raportează la caracteristicile vieţii conştiente care mediază satisfacerea imediată a pulsiunilor în funcţie de exigenţele -> supraeului şi ale realităţii lumii exterioare.

Proces de individuaţie
La Carl Jung, procesul desemnează trecerea de la eul fragmentat, disociat, la cel plenar sau total prin realizarea sinelui în sens jungian. -> Mai multe despre proces aici.

Procede primare.
Caracterizează funcţionarea mentală în fazele iniţiale ale vieţii psihice subordonate -> principiului plăcerii. -> Procese secundare.

Procese secundare.
Caracterizeză funcţionarea mentală sub auspiciile -> principiului realităţii caracterizat de logică şi raţiune, sub auspiciile -> principiului realităţii -> Procese primare.

Psihanaliza
Termenul  desemnează concomitent trei aspecte: o metodă de tratament a afecţiunilor nevrotice; metodele de investigare a inconştentului pihic; cunoştinţele extrase pe această cale care se constituie în ştiinţa psihanalitică.

Psihanaliză aplicată
Ramură a psihanalizei care se ocupă cu studiul fenomenelor culturale şi spirituale. Ea debutează cu lucrările  lui Freud dedicate studiilor extraclinice. -> Psihanaliza.

Psihologie abisală
Desemnare generică a psihanalizei deoarece investighează procesele inconştiente.

Psihologie dinamică
Psihanaliza oferă o viziune dinamică a psihicului, în sensul că el este locul interacţiunii unor forţe contrare care îşi au originea în pulsiunile inconştientului şi în cerinţele supraeului.

Pulsiune
Impuls, instinct - termenul se referă la sfera inconştientă a psihicului care înglobează cerinţele sexuale şi agresive.

Refulare
Proces psihic autonom prin care anumite conţinuturi psihice: emoţii, impulsuri etc. sînt împiedicate să acceadă la mintea conştientă. Ele sînt astfel împiedicate să se traducă în act, fie că este vorba de simpla conştientizare sau de excitarea motilităţii. -> Vezi şi refulat.

Regresie
Reîntoarcerea libidoului la stadii de dezvoltare anterioare. -> Vezi libido şi stadii de dezvoltare.

Refulat
Produsul refulării; conţinuturi psihice refulate. -> Vezi şi refulare.

Rezistenţe
Forţele psihice care se opun conştientizării cerinţelor -> inconştientului - în speţă sexuale şi agresive - în conformitate cu cerinţele morale ale -> supraeului.

Serie complementară
Termen folosit de Freud pentru a explica apariţia (cauza) nevrozelor, datorată conjuncţei a doi factori: constiutţional (legat predispoziţiile individului) şi traumatic (situat în copilăria individului).

Simptom nevrotic
Manifestare clinică a unui conflict dintre instanţele psihice, în speţă -> supraeu şi -> sine (conştient-inconştient).

Sine
Noţiune centrală în cea de-a doua topică freudiană, împrumutată de la G. Groddeck. Freud modifică semnificaţia iniţială a termenului pentru a include ideea de loc şi izvor al pulsiunilor vitale cu care se confruntă eul şi supraeul. La Jung, sinele desemnează conjuncţia contrariilor psihici, conştient-inconştient.

Stadii de dezvoltare psiho-sexuală
Definite de Freud în teoria sa sexuală, reprezintă fazele de evoluţie a libidoului: orală, anală, falică, genitală.

- Stadiul oral - în primele luni de viaţă, se referă la plăcerea resimţită de copil prin stimularea mucoasei bucale (în timpul suptului);
- Stadiul anal - pînă în jur de 3 ani, se referă la plăcerea resimţită de copil prin retenţia fecalelor şi stimularea mucoasei anale;
- Stadiul falic - pînă la circa 6 ani, plăcerea este resimţită prin auto-excitarea organului genital.
- Stadiul genital - caracterizează sexualitatea adultă şi include fazele anterioare care sînt mai mult sau mai puţin integrate.

De reţinut că primele trei stadii coexistă şi se pot regări ulterior în viaţa sexuală a adultului ca -> fixaţii.

Supradeterminare
Termenul  include ideea de stratificare a cauzelor apariţiei simptomelor  nevrotice. Supradeterminarea se poate aplica şi în interpretarea producţiilor culturale, simbolice, mitologice, atunci cînd mai multe surse sau interese psihice au contribuit  la constituirea unei imagini, simbol, mitologemă, filozofemă.

Supraeu
Instanţă psihică în doua topică freudiană, care încarnează sentimentele morale ale individului. Se fomează prin introiectarea interdicţiilor sociale şi este - într-o altă formulare - moştenitorul -> complexului lui Oedip. Supraeul are sarcini de observare, judecare, penalizare a eului care tinde să dea curs liber exigenţelor pulsionale ale inconştientului psihic. El este identificat şi cu idealul eului. 

Tată devorator
Versantul psihic negativ, castrator, al  imaginii  arhetipului paternal în psihologia jungiană. Reprezetări culturale ale tatălui devorator găsim în Vechiul Testament, şi în general în  miturile care descriu personaje mitice: divinităţi mînioase, distructive, sau situaţii fatale care evocă arhetipul paternal.

Topică
Reprezentarea spaţială a aparatului psihic. Sînt două topici la Freud: prima topică include -> conştient, -> preconştient, -> inconştient - a doua şi ultima topică include -> sine, -> eu, -> supraeu.

Transfer
Termenul se referă la sentimentele proiectate asupra analistului de către -> analizat în cursul curei psihanalitice. General vorbind, aceste emoţii provin din copilăria analizatului şi au avut ca obiect părinţii acestuia. Analiza transferului constituie unul din punctele esenţiale ale curei psihanalitice.Vezi şi contratransfer. -> Mai multe despre transfer aici.

Tendinţa refulată şi  instanţa refulantă
Tendinţa refulată este o moţiune (revendicare) pulsională. La Freud, ea are aproape întotdeauna un caracer sexual. Instanţa refulantă este -> supraeul moral care decide asupra legitimităţii moţiunii şi permite accesul la motilitate.

Tendinţe psihice incompatibile
În psihanaliză, expresia desemnează un cuplu de forţe psihice antagoniste, care opun de obicei tendinţele morale ale individului (-> supraeul, idealul eului etc.) şi pulsiunile sexuale şi agresive.

Travaliul visului (munca visului)
Proces psihic prin care conţinutul latent al visului (-> ideile latente) este transformat în -> conţinut  manifest. Interpretarea visului constă tocmai în  inversarea acestui proces, conţinutul manifest fiind readus la cel latent.
Travalul oniric cuprinde mai multe procedee specifice din care cităm: deplasarea, condensarea, figurarea, -> elaborarea secundară. -> Vezi şi secţiunea despre interpretarea viselor aici.

Zone erogene
În legătură cu teoria sexuală, termenul se referă la zonele organice care produc plăcere prin excitare şi caracterizează sexualitatea -> autoerotică a copilului. -> Vezi şi stagiile de dezvoltare psiho-sexuală.

<= Înapoi la secţiunea dicţionare