). În plus, în cazul psihanalizei didactice, candidatul va obține informații
suplimentare despre sensul simptomelor sale și modul lor de abordare în teoria și practica psihanalitică.2. Cunoștințele dobîndite din psihanaliza didactică trebuie
extinse cu cunoștințe legate de teoria și practica psihanalizei și în acest sens candidatul va citit și studia principalele lucrări semnate de Freud, dintre care Interpretarea viselor,
Conferințe de introducere în psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene etc.
3. Psihanaliza nu este o simplă inginerie, adică o aplicare
automată a unor soluții de-a gata. Ea necesită talent. În acest sens, viitorul candidat va fi testat pentru a se vedea dacă este dotat pentru profesia de psihanalist. Simplul fapt că viitorul
psihanalist a absolvit o facultate de psihologie nu oferă nicio garanție în acest sens. Ca psiholog, el nu are, implicit, calitățile care îl propun pentru practica psihanalizei.(1) Este și motivul
pentru care mulți absolvenți preferă să se limiteze la psihanaliza aplicată care nu necesită talent și dispoziții constituționale (înnăscute).
4. Pentru că psihanaliza nu este o simplă inginerie (adică,
aplicare mecanică a unor proceduri) este evident că practica ei necesită multe alte cunoștințe de cultură generală: literatură, artă, muzică, filozofie, spiritualitate etc.
5. În fine, e nevoie de practică îndelungată după pregătirea prealabilă - mai precis de practică supervizată pentru a demara o activitate clinică corectă.
Ca să închei, întreaga pregătire a viitorului psihanalist nu se poate limita la 2-3 ani de efort sau la cîteva cursuri de vară, așa cum se întîmplă în România. Este nevoie de foarte mulți ani,
ceea ce face ca psihanalistul să devină profesionist cu mult după vîrsta de 30 ani!!! (2)
Se înțelege că aceste condiții fac din profesia de psihanalist o
încercare majoră. E nevoie, așa cum am zis, de talent, de auto-analiză, de cunoștințe teoretice și de cultură generală. De practică (ani buni) supervizată...
Formare în România
Se impune acum întrebarea: există posibilități de formare în România? Un răspuns scurt ar fi: nu, nu există. Pentru a explica de ce nu există trebuie să precizăm că în România nu se
respectă condițiile de mai sus și totul se limitează la aplicarea formală a unor directive pentru a dobîndi diplome! Este politica unui organism internațional care dorește să se extindă, la
concurență cu altele, în fostele țări comuniste, și se abate cu bună știință de la principiile (re)cunoscute în formare.
Dacă adăugăm și binecunoscutul "nepotism", adică acordarea
unor gradații pe alte criterii decît cele profesionale (scandaluri de acest gen exista destule și în lumea "civilizată"), înțelegem și mai bine de ce nu avem nici azi psihanaliști cu formare temeinică.
Note:
1. Experiența arată că foarte mulți studenți de la facultățile de psihologie merg acolo din motive de tare psihice, ca și cum obținerea unei diplome ar fi o garanție a sănătății lor mintale.
Cunosc și cazuri de psihiatri dominați de boli psihice, cu nimic mai prejos decît cele ale pacienților lor. Magia profesiei în chiar domeniul dizabilităților personale este irezistibilă.
2. În acest sens este de la sine înțeles cam ce (ne) putem aștepta de la o persoană care susține că are pregătire de psihanalist, ba chiar în mai multe domenii (implicit psihanaliza
copilului), la o vîrstă cu puțin peste 20 de ani!
AROPA