Asociaţiile libere

Scurtă introducere în metoda
asociaţiilor libere

Freud adoptă metoda asociaţiilor libere pornind de la mai multe criterii, în perioada anilor 1892-1898. Această metodă avea să înlocuiască utilizarea hipnozei în explorarea contextului istoric al tulburărilor pacienţilor săi.( 1)

Ea se baza pe credinţa lui Freud în determinismul psihic.

În virtutea acestei viziuni, activitatea noastră psihică nu este subordonată liberului arbitru. Tot ceea ce produce mintea noastră are o rădăcină inconştientă la care putem ajunge cu ajutorul asociaţiilor libere, după modelul "toate drumurile duc la Roma".

Teoria determinismului psihic este amplu dezbătută în lucrarea lui Freud Psihopatologia vieţii cotidiene.

Tot acolo găsim foarte multe exemple de asociaţii legate de diferite acte ratate şi simptomatice, dovedindu-se astfel că şi actele psihice involuntare sînt produse de cauze determinate.

Revenind la asociaţiile libere, trebuie să spunem că această metodă constituie esenţa psihanalizei terapeutice. Procedeul este următorul:

Pacientul, întins pe canapea (condiţie care impune o anumită stare de relaxare), vorbeşte liber despre orice îi trece prin minte, fără a căuta ceva anume, un subiect sau o temă prealabile. Fluxul gîndurilor este lăsat liber şi urmărit fără nici o intervenţie voluntară. Important este ca mintea critică să nu intervină pentru a cenzura gîndurile spontane.

Avem într-adevăr tendinţa de a ne cenzura produsele gîndirii pornind de la diferite criterii: morale, etice, narcisice, culturale, spirituale. Metoda asociaţiilor libere ne cere imperios să renunţăm pentru un timp la cenzura intelectuală şi să vorbim liber despre orice ne trece prin minte.

Care este rezultatul acestei vorbiri involuntare? O analiză ulterioară a şirurilor de gînduri produse prin metoda menţionată scoate la iveală evenimente şi trăiri traumatice care sînt în legătură cu suferinţele psihice actuale ale pacientului.

Sarcina analizei este de a scoate la suprafaţă aceste conţinuturi morbide şi a le asimila în mintea conştientă, demers ce conduce la o reevaluare a conduitei practice  a pacientului, a relaţiilor sale cu sine şi cu lumea.

De notat că asociaţiile libere sînt utilizate şi în interpretarea viselor şi a actelor ratate/simptomatice.

Urmează => Exemplu de asociaţii libere