Cum lucrăm cu visele în psihanaliză

de Ioan Ionuţ

Foarte mulţi vizitatori ne supun vise spre interpretare crezînd că psihanaliza nu diferă în acest sens alte metode "populare". Repetăm iar şi iar că visele nu sînt interpretate, în psihanaliză, într-o manieră convenţională, cu ajutorul cheilor prefabricate.

Freud a stabilit o metodă pe care a numit-o ştiinţifică, reţinînd totuşi din tradiţie faptul că se credea deja că visele au sens. Lumea ştiinţifică a timpului său - şi o mare parte din cea de azi - nu credea/crede că visele au sens şi semnificaţie.

Freud a făcut acest pas uriaş de la ignorarea sensului viselor, la afirmarea lui şi la tratarea viselor cu respectul cuvenit tuturor proceselor psihice naturale.

Care sînt punctele "tari" ale metodei freudiene? Iată cîteva:

- visele se interpretează numai cu autorul asociaţiilor visătorului;

- În rare cazuri, cînd avem se-a face cu simboluri, se apelează la analiza simbolurilor;

- interpretarea constă în transformarea conţinutului manifest (forma visului) în cel latent (ideile inconştiente care au stat la baza visului;

- visele exprimă dorinţe refulate;

- dorinţele refulate au cele mai adesea un conţinut sexual;

- visele se interpretează pe planul obiectului adică în relaţia visătorului cu persoane sau situaţii din viaţa sa reală;

- visele sînt reductive la evenimente traumatice din copilăria visătorului;

- interpretarea viselor priveşte exclusiv interesele analizei terapeutice (Freud neagă calitatea premonitivă a viselor)

Toate aceste puncte sînt dezvoltate în cursul nostru de iniţiere în psihanaliză, modul 3 (detalii aici). Aici vom insista numai pe primul, cel legate de asociaţii.

Deci, visele se interpretează pornind de la asociaţiile visătorului. Ce sînt aceste asociaţii?

Freud a inventat metoda asociaţiilor libere pentru a scruta inconştientul pacienţilor săi (detalii despre metodă aici). Aceeaşi metodă, cu o singură modificare, se aplică şi la interpretarea viselor.

Modificarea constă în faptul că asociaţiile nu mai sînt total libere, în sensul că aplicate visului ele sînt legate de anumite teme care constituie tocmai fragmentele visului. Pe scurt, i se cere visătorului să-şi amintească ce îi evocă cutare imagine onirică.

Să dăm un exemplu.

Cineva a visat o excursie la munte cu mult soare şi cer senin. La un moment dat s-a trezit într-o cameră de hotel, singur, privind la televizor un film horror spunîndu-şi: "lucrurile nu pot merge la infinit aşa".

Pentru a interpreta acest vis Freud ne cere mai întîi să-l îmbucăţim, apoi să facem asociaţii la fiecare element disparat în parte. Primul pas, îmbucăţim visul:

- excursie la munte

- soare şi cer senin

- singur în camera de hotel

- privesc un film horror

- spun: "lucrurile nu pot merge la infinit aşa".

• Citeşte şi comparaţie între metoda tradiţională (cheile viselor) şi cea psihanalitică

<= Înapoi la secţiunea Visele sau la Metodele psihanalizei