Studii asupra isteriei (1895)

În 1895 Freud publică alături de mai vîrstnicul său coleg şi susţinător Joseph Breuer lucrarea "Studii asupra isteriei". În urma experienţelor lui Breuer cu Anna O., la care se adăugau tratamentele lui Freud prin metoda cathartică, un material ştiinţific nou şi original, uimitor chiar pentru lumea medicală a epocii, se acumulase. El constituie substanţa acestei lucrări în care germenii psihanalizei se fac deja simţiţi.

"Studii asupra isteriei", lucrare publicată de Sigmund Freud împreună cu Joseph Breuer în 1895

Partea centrală a studiilor asupra isteriei este constituită din "Studii de cazuri".

Primul este cel al Annei O., tratată de Joseph Breuer. Următoarele le privesc pe pacientele lui Freud: Emmy von N..., Lucy R..., Katharina..., Elisabeth von R... La ceastă listă se adaugă şi alte cazuri, evocate în note sau în textele respective, cum ar fi cel al Ceciliei M... despre care se Freud afirmă că "raţiuni personale" i-au interzis "expunerea tuturor detaliilor sale", dar la care se referă în mai multe rînduri în text. Iată de ce ţesătura observaţiilor devine din ce în ce mai bogată şi mai interesantă.

Este interesantă "analiza critică" din textul lui Freud, care urmează expunerii cazului doamnei Elisabeth von R... Aceasta suferea de dureri "de natură nedeterminată" în special în partea antero-superioară a coapsei drepte. "Diagnosticul nu a fost uşor de stabilit", dar Freud a confirmat că era vorba de o isterie. De altfel, bolnava neputînd descrie simptomele sale cu precizie, găsea că toate expresiile de limbaj sînt insuficiente, ceea ce indica faptul că atenţia ei era orientată spre altceva, spre "gîndurile şi sentimentele legate de această suferinţă". Pe de altă parte, "dacă [cu prilejul examinării medicale] înţepai pielea sau muşchii hiperalgici, sau dacă exercitai o presiune asupra lor, trăsăturile ei faciale căpătau o expresie mai degrabă de plăcere decît de durere. Ea scotea atunci nişte ţipete - ca nişte suspine voluptoase [...], se roşea, întorcea capul şi bustul înapoi şi închidea ochii". Freud surprindea în descrierea sa ceea ce este voluptos în isterie...

Elisabeth von R... îl îngrijise pe tatăl său bolnav vreme de aproape un an şi jumătate, iar primele dureri apăruseră în momentul în care intenţionase să meargă la o serată însoţită de un domn pe care îl plăcea, fapt care o îndepărtase de tatăl ei, lucru pe care şi-l reproşa. Dar durerile se fixaseră puţin mai tîrziu atunci cînd, inconştient îndrăgostită de cumnatul ei, fusese gata-gata să se bucure de moartea surorii ei, pentru că acest eveniment îl făcea accesibil pe cumnat. Aceste diverse circumstanţe, care s-au prezentat în expunerea cazului, sînt reluate în "analiza critică", suficient de clar ca să ne putem face o idee precisă.

În aceeaşi "analiză critică" Freud adună, pornind de la cazul Ceciliei M..., "o adevărată colecţie" de simptome produse "prin simbolizare":

"[...]Alte incidente erau acompaniate, la ea, de senzaţia de  înjunghiere în regiunea cardiacă ("mi-a dat o lovitură în inimă"). Pentru a suprima durerea isterică de cap a trebuit să o tratăm ca pe o durere provocată de probleme intelectuale ("îmi dă bătaie de cap"). Şi, de fapt, durerea dispărea ori de cîte ori era soluţionată problema cu pricina. Senzaţia de contracţie isterică a gîtului se producea paralel cu gîndul: "iată-mă obligată să înghit asta", atunci cînd senzaţia era provocată de o ofensă"[...].

Mai citeşte despre:

• Terapia cathartică
  Ce este terapia cathartică.
   
• Psihopatologia vieţii cotidiene
  Prezentare carte.
   
• Sigmund Freud despre cazul Anna O.
  (traducere - format PDF)
   
• Freud şi Jung la Universitatea Clark
  Relatare istorică.

--
Trad. şi adaptare de N. Nicolau după La psychanalyse, texte esenţiale culese şi prezentate de R. Chemama (Larousse, 1993).