Comitetul secret

Istoria psihanalizei a fost marcată de numeroase rupturi surprinzătoare. Din momentul în care Freud a început să se înconjoare de colaboratori, s-au născut şi disensiunile. Mulţi din aderenţii săi înfocaţi au ridicat, ulterior, obiecţii la teoriile psihanalitice stabilite de Freud şi şi-au format chiar propriile şcoli, aşa cum a fost cazul cu Alfred Adler (psihologia individuală) şi C. G. Jung (psihologia analitică).

Primele devieri de la linia freudiană, Adler şi Stekel, cît şi bănuiala că C.G. Jung va face şi el pasul decisiv spre ruptură, l-au convins pe Ernest Jones să propună înfiinţarea unui grup de psihanalişti credibili şi fideli în jurul lui Freud, ca un soi de "bătrînă gardă".

Propunerea a fost făcută la Viena, într-o discuţie cu Ferenczi, în anul 1912. Într-o scrisoare datată 30 iulie, acelaşi an, Jones i-a dezvăluit şi lui Freud intenţia sa care a fost aprobată.

Pe lîngă Jones şi Ferenczi, "comitetul" de susţinători loiali i-a admis ca membri pe Rank, Sachs şi Abraham. Eitingon a devenit cel de-al şaselea membru în 1919, la propunerea lui Freud.

Grupul s-a dizolvat după 20 de ani de la înfiinţare.

--

-> Informaţii despre Pastorul Phister aici .

--
Acolo unde se specifică, traducerile sînt făcute din limba franceză, după Rene DesGroseillers