Otto Rank (1884-1939) s-a născut sub numele de Otto Rosenfeld, dar a decis să-şi schimbe numele la vîrsta de 19 ani, datorită unei relaţii dificile cu tatăl său.

Tînăr strălucitor şi extrem de hotărît, Rank a acumulat o cultură vastă prin lecturile sale personale în ciuda condiţiilor materiale mai mult decît precare. Rank l-a sedus pe Freud prin determinarea şi calităţile sale personale, iar acesta l-a considerat mult timp ca pe un fiu.

Rank avea un statut particular în grupul pionierilor analizei. Foarte apropiat de Freud, al cărui secretar devine, Rank era adeseori considerat de tovarăşii lui cu o anumită condescendenţă, după cum o dovedeşte porecla primită: micuţul Rank.

Rank a fost numit membru al Comitetului secret,  însărcinat cu bunul mers al mişcării analitice şi cu îndiguirea dizidenţelor. Este paradoxal să constatăm că numai după cîţiva ani el va părăsi mişcarea analitică datorită propriei sale dizidenţe, în urma publicării lucrării sale asupra traumatismului naşterii. Teoria sa omitea aspectele sexuale ale conflictului psihic şi se axa pe trauma experienţei naşterii, care ar fi explicat etiologia nevrozelor. Rank v-a considera astfel că o analiză clasică nu se mai justifică şi că un efort de scurtă durată, focalizat pe izvoarele primitive ale angoasei, permite vindecarea nevrozelor. Rank se dedică astfel, împreună cu Ferenczi, tehnicilor terapeutice active.

După ce a divorţat de soţia sa Beata Tola Mincer la începutul anilor 30, Rank a dus o viaţă personală destul de complexă care l-a condus, cu doi ani înaintea morţii sale, la căsătoria cu Estel Buhl.

Rank a călătorit mult, a trăit mai bine de 8 ani la Paris, unde a analizat mai mulţi membri ai comunităţii analitice, şi a fost amantul (şi psihanalistul) lui Anais Nin.

În 1934 decide să se stabilească în Statele Unite unde îşi va urma cariera cu mare succes.

--
Traducere şi adaptare I. Nicolau

--

<- Înapoi la Comitet