Dintre toţi pionierii psihanalizei, Ernest Jones este cel care s-a aflat cel mai departe de Freud, atît geografic, cît şi pe plan personal. Şi totuşi, trebuie admis că el a fost unul dintre cei mai fideli şi mai siguri dintre discipolii săi. Jones a fost cel care l-a ajutat pe Freud, în 1939, să emigreze în Anglia, în urma persecuţiei naziste. Şi tot el este cel care va veghea asupra mişcării analitice cu devotament şi eficacitate.

Născut în Anglia, în Ţara Galilor, Ernest Jones (1879-1958) a făcut studii de medicină orientate spre neurologie înainte de a lua cunoştinţă de lucrările lui Freud, cam prin 1903. În 1908, el se îndrăgosteşte rapid de această tînără disciplină şi caută mijloace de a o aplica în practica sa.

În 1908, ia parte la primul congres de psihanaliză din Salzburg, îl întîlneşte pe Freud şi îi prezintă primul său articol.

La sfîrşitul lui 1908, Jones se îmbarcă pentru Canada, se instalează la Toronto, unde, vreme de patru ani, va trudi la difuzarea ideilor freudiene, atît în Canada, cît şi în Statele Unite, şi va încerca să pună pe picioare o organizaţie.

Jones a părăsit America în urma unei nebuloase afaceri de moravuri care o implica pe una din pacientele sale. Pleacă la Viena unde urmează o scurtă analiză cu Freud, care îl îndreaptă apoi spre Ferenczi.

Se instalează apoi la Londra, unde îşi va consacra restul vieţii veghierii operei lui Freud. Pe lîngă faptul că se va ocupa de Societatea britanică de psihanaliză, el el se va implica în Jurnalul internaţional de psihanaliză.

Jones a publicat lucrări personale despre psihanaliză şi, mai ales, cea mai bună biografie a lui Freud.

În ciuda unui infarct în 1944, Jones şi-a urmat lucrul la biografia lui Freud organizînd totodată traducerea operelor lui în limba engleză.

--
Traducere şi adaptare I. Nicolau

--

<- Înapoi la Comitet