Folclor

Note despre psihanaliza basmului

O definiţie a basmului ar trebui să includă şi ideea de creaţie artistică şi aceea de năzuinţă a sufletului popular. Deci o năzuinţă colectivă care a găsit o formă de exprimare prin ceea ce numim basm (o formă a literaturii orale şi scrise).

Desigur că o altă trăsătură caracteristică basmului este structura sa fantastică. În basme întîlnim fiinţe şi experienţe supranaturale. De aceea basmul a avut printre funcţiile sale una ce ţine de plăcerea de a urmări povestiri în care hotarele lumii sensibile sînt depăşite.

Totuşi, dincolo de caracterul său fantastic, întîlnim năzuinţe care nu au nimic fantastic, împărtăşite de oameni (sau de sufletul colectiv).

În basmul Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte întîlnim năzuinţe colective şi individuale. Naşterea eroului în acest basm aduce pe tapet aşteptările mesianice ale poporului: oamenii sperau să aibă un lider luminat ca Solomon împărat, se spune în basm. Dar eroul nu găseşte gust pentru viaţa publică şi alege căutarea nemuririi ca ideal al eului său.

Basmul ne explică că la naştere copilul plîngea în pîntecele mamei şi de aceea, pentru a se potoli, părinţii i-au promis tinereţe fără bătrîneţe.

Ajuns la vîrsta adolescenţei el refuză orice tentaţie socială şi le cere părinţilor săi să-şi împlinească făgăduiala.

Astfel o porneşte în căutarea acestui ideal, ajutat fiind de calul fermecat şi de multe alte instanţe magice.

La prima vedere, analiza acestui basm nu ridică dificultăţi - nu pare a fi vorba de dorinţe inconştiente, ci de idealuri conştiente.

Problema psihanalizei este că ea nu se cantonează la nivelul analizei (conţinuturilor) eului sau conştiinţei. Ea străbate crusta aparenţei şi se adînceşte în investigarea proceselor inconştiente. Acolo, în adîncul psihicului inconştient, ea găseşte resorturile lumii conştiente, a mobilurilor afirmate conştient.

În cazul nostru, dorinţa eroului trebuie înţeleasă în alt fel, ca raportîndu-se la refuzul său de a se maturiza. Astfel că titlul basmului ar putea fi la fel de bine: tinereţe veşnică.

Ori ce înseamnă "tinereţe veşnică"? O viaţă fixată la nivelul primilor ani, cînd copilul trăieşte în osmoză cu mama sa, care îi oferă ocrotire şi hrană, fără a-i cere nimic în schimb. Întregul său libido are ca obiect propriul său corp ca sursă de plăcere, cu ocazia satisfacerii trebuinţelor organice şi stimularea zonelor erogene. Sexualitatea la acest nivel nu este încă genitală. Avem, deci, primatul pulsiunilor parţiale.

Această interpretare nu este, desigur, admisă de toţi psihanaliştii. Carl Jung ar respinge-o cu siguranţă, acuzînd-o de reducţionism, şi propunînd o cu totul alta, în care personajele basmului şi situaţiile conflictuale sînt simboluri ale evoluţiei interioare.

Jung afirmă explicit că basmele, ca şi miturile, sînt fragmente elaborate colectiv ale unor experienţe interioare întru totul asemănătoare cu ceea ce el a numit proces de individuaţie.

Astfel, ca să dăm un singur exemplu, împăratul din basme nu mai este un substitut pentru tată (ca la Freud), ci un simbol al spiritului sau sinelui jungian.

Această figură simbolică descrie sau personifică un complex autonom de natură arhetipală care se iveşte din abisurile sufletului colectiv pentru a pune stăpînire pe eul subiectului.

--

Alegoria regelui care este înghiţit de prima materia (lupul din imagine) traduce procesul de individuaţie (dă click aici pentru versiunea mărită a imaginii)

Simbolul împăratului este extrem de des utilizat în literatura alchimică, unde capătă semnificaţii diverse. Acolo el este, de pildă, o încarnare a Eului care se transformă în procesul de individuaţie - în termeni simbolici, moare pentru a renaşte, reînnoit.

În acest sens, găsim în cartea Psihologie şi alchimie o ilustraţie care poartă următoarea explicaţie: Lupul, ca "prima materia", îl devorează pe regele mort; în fundal: sublimarea "primei materia" şi renaşterea regelui. (Carl Jung, op. cit., Editura Teora, 1996, p. 101, vol. II).

Renaşterea regelui - sub forma tînărului fiu al regelui (în ilustraţie, în fundal) - este renaşterea Eului care a fost restructurat prin infuzia unui nou spirit. Este încununarea procesului de individuaţie , cînd eul îşi integrează conţinuturile inconştientului personal şi arhetipal.

Note:
- Mai multe detalii despre Carl Jung şi concepţiile sale se găsesc pe site-ul dedicat lui la adresa https://www.psihanaliza.org/jung.

--
Ilustraţia publicată în acest articol provine din versiunea românească a lucrării Psihologie şi alchimie, publicată de editura Teora, 1996.

* Articol de Jean Chiriac şi Irina Negrescu

<= Înapoi la secţiunea aplicaţii