Un caz cu o moştenire 

Cazul expus în acest articol ilustrează cît se poate de bine metoda psihanalitică şi are avantajul accesibilităţii pentru că tratamentul nu a durat mult.

de Dinu Crivăţ

Cea mai bună metodă de a deprinde tehnica psihanalitică este de a te lăsa psihanalizat. Ca şi la înot, nu ştii nimic dacă te rezumi la informaţiile teoretice, dacă nu ai îndrăzneala să plonjezi  în apă, ca să vezi ce şi cum...

Cînd prezentăm publicului  neiniţiat cazuri  psihanalizate, oricît am simplifica, trebuie avut în vedere că numai elocinţa nu poate înlocui experienţa vie a autoanalizei. Cititorii vor înţelege, desigur, acest impediment.

Un exemplu de psihanaliză reuşită  într-un timp record ne  va familiariza oarecum cu tehnica psihanalitică. Vor urma alte şi  alte ilustrări, fără pretenţia de a epuiza subiectul...

În  cazul nostru este vorba de o doamnă, să-i zicem Amelia, de  vreo  35 de ani, măritată, mamă a unui copil de 10 ani, lucrînd  ca funcţionară la o firmă  importantă din Capitală. Femeia  acuza un simptom supărător: o insomnie rebelă. "Rebelă", pentru că  rezista la orice  tratament convenţional. "Noapte de  noapte,  zice ea, fac eforturi disperate să dorm". Nu izbuteşte  decît spre dimineaţă, cînd adoarme practic epuizată.

La insomnie se mai adaugă o stare ciudată de frămîntare, de
nelinişte, pe care psihanaliza o numeşte anxietate. Întreb:

-Ce vă evocă  această stare?

-Ceva ca o aşteptare; parcă aştept să  se întîmple ceva şi nu ştiu ce...

-Încercaţi să vă amintiţi o situaţie în care aţi mai trăit aşa ceva, insist.

-Poate la examene, cînd eram la şcoală?! Sau mai degrabă în ajunul Crăciunului cînd îl aşteptam pe Moş cu darurile. Sau, de ce nu, cînd  programam o excursie sau o petrecere şi număram cu nerăbdare clipele care au mai  rămas?!...

-Aveţi probleme la serviciu, întreb, teste, examene de grad, chestii de genul ăsta?

-Nu, răspunse fără ezitare, nimic  deosebit...

Întreb despre situaţia materială a Ameliei. Aflu că  cîştigă binişor, şi ea şi soţul, suficient ca să ducă o viaţă decentă. Loc ar mai fi pentru ceva bani în plus. "Ştiţi cum e, adaugă, din ce ai tot ai mai vrea".

Meditez asupra asociaţiilor  de idei pe care Amelia le-a oferit pentru starea de anxietate. Examene, Crăciunul, Moşul, festivităţi în familie, cu prieteni, etc.

Anxietatea este, evident, o stare de nerăbdare ca atunci cînd aştepţi un eveniment extrem de important pe care ţi-l doreşti din plin (sau de care te temi). Dar care să fie acest eveniment?

Să mai adaug şi insomnia  care sugerează şi ea aceleaşi trăiri intense, imposibil de stăpînit. Insomnia şi anxietatea îşi dau mîna. Ambele indică o puternică concentrare a emoţiilor noastre într-o anumită direcţie de la care aşteptăm multe...

Adeseori, psihanalistul are momente de clarviziune, mai precis  sentimentul că ştie despre ce este vorba într-un  anumit caz. Este o "ştiinţă" intuitivă (o mai numim empatie). Această "clarviziune" ne  îndeamnă să o formulăm în cuvinte şi, evident, să adresăm pacientului întrebarea esenţială, care lămureşte pe loc natura problemei sale. În acest caz am întrebat:

-Aveţi cumva o rudă care trage să moară şi aşteptaţi să o
moşteniţi?

Răspunsul nu a întîrziat să vină:  "Da! E vorba de  unchiul meu, mă asigură ea. E trecut de 80 şi e putred de bogat..."

-Sînteţi moştenitoarea lui?

-Unica  moştenitoare!, precizează ea.

-Cazul dvs. e rezolvat, îi spun. Nerăbdarea de a primi moştenirea se face vinovată atît de insomnie cît şi de anxietate. Pe zi ce trece, dată fiind vîrsta  înaintată a unchiului, socotiţi că se apropie momentul cînd veţi pune mîna pe avere. De aici şi aşteptarea  anxioasă, şi insomnia care trădează dorinţa dvs. ca acest moment să  vină cît mai repede aşa cum odinioară, aşteptaţi cu aceeaşi  nerăbdare, darurile de Crăciun...

Nota bene: Nu toate  cazurile psihanalizate sînt soluţionate de la prima şedinţă. Acesta  a fost un "caz fericit" care se produce arareori.

Să reţinem însă  următorul  lucru: deşi conştientă de dorinţa ei (de a pune mîna  pe moştenire) pacienta nu putea lega acest eveniment de simptomele  ei. De aici îngrijorarea privind  propria-i sănătate. Lămurită  cu privire la sensul simptomelor, Amelia s-a liniştit (enigma bolii  este ea  însăşi un prilej de îngrijorare) şi a putut să-şi  regăsească somnul binefăcător.

--
Articol publicat iniţial în revista OMEN, nr. 1/1998.

<= Înapoi la secţiunea cazusitică