asociațiilor libere.
Totuși anamneza rămîne un factor adeseori decisiv în tratamentul nevrozelor. De multe ori pacienții au amintiri clare din perioada în care au apărut primele simptome de care se plîng azi, dar nu pot face legătura între
evenimentele trecute și aceste simptome.
Psihanalistul leagă aceste evenimente de simptome și lămurește sensul simptomelor în contextul larg, de viață al pacienților. Pentru psihanaliză - trebuie să o repetăm -
simptomele au sens și semnificație, elemente care contribuie la înțelegerea mecanismului inconștient al nevrozelor.
Anamneza apare și în decursul tratamentului, în anumite situații în care se impune concentrarea
pacientului și amintirea unor episoade de viață bine precizate.
În multe din lucrările lui Freud avem pagini întregi dedicate amintirilor pacienților săi care completează construcțiile și interpretările sale.
Problema utilizării în tratament a amintirilor legate de împrejurările care au dus la apariția nevrozei ține însă și de capacitatea analistului de a sesiza prezența înconștientului în fapte aparent banale. AROPA