Interpretarea actelor ratate

Un act simptomatic
- fredonarea unei teme muzicale

Deunăzi mi-a povestit soţia că au zis la radio o trăznaie: cică dacă fredonezi aiurea o melodie care nu îţi place să dai telefon la cutare specialist care să te vadă şi să spună dacă e vreo problemă. Ca şi cum acest fredonat ar fi un simptom de dificultate psihică, poate chiar de boală.

I-am explicat soţiei mele că mintea nu funcţionează fără cusur, ca o maşină, mecanism. Mintea are şi rateuri, cînd repetă aiurea o formulă, un gînd, o melodie proastă, dar că aceste rateuri nu sunt semne de boală. Pur şi simplu aşa funcţionează mintea umană. Ce nu i-am spus soţiei - dar am gîndit pentru mine - e că acest "specialist" care îşi dă numărul de telefon la radio, oferindu-şi "serviciile" pentru cei care repetă în minte bucăţi muzicale care nu le plac, nu pare deloc specialist.

La cîteva ore de la această discuţie, pe la orele prînzului, am sesizat brusc că repet obsesiv un fragment muzical. Mi-am amintit de discuţia avută de dimineaţă şi am înţeles imediat rostul acestui gest compulsiv.

Ca să explic despre ce e vorba trebuie să adaug cîteva detalii.

Mai întîi faptul că fredonam o secvenţă scurtă cu următoarele cuvinte: So, free her. Era un fragment dintr-o melodie de succes, mai precis o bucată de refren. Refrenul se repetă el însuşi în melodie dar nu explică de ce repetam EU acest refren scurt.

Jucîndu-mă puţin cu pronunţia cuvintelor respective am descoperit un alt cuvînt - freak - care se traduce prin "nebun" sau şi mai bine prin "apucat" (un nebun mai special, unul care a luat-o razna, nu ştiu dacă avem un termen potrivit în româneşte). Alăturînd noul cuvînt de amintirea "expertului" de care am vorbit deja s-a făcut lumină. Ceea ce nu i-am spus soţiei cu voce tare şi am gîndit doar pentru mine se rostea acum indirect: specialistul respectiv e freak - nebun sadea!

Mai sunt şi alte asociaţii pe care le pot face. Mă gîndesc deja la tinerii care s-au apucat de psihologie şi brusc se cred specialişti peste noapte sau la prefăcătoria tinerilor de azi care au învăţat să simuleze acordul cu părinţii pentru a se putea dedica netulburaţi ocupaţiilor lor demente (adeseori la limita legii). Am cunoscut un caz recent şi mai ştiu şi altele...

Totuşi mă opresc aici, mulţumit că am găsit explicaţia fragmentului fredonat şi mai ales că i-am putut demonstra specialistului - chiar dacă nu e de faţă - că e dus cu pluta.

P.S. Sunt curios ce va zice soţia mea de această interpretare.

--
Articol de Dumitru Moisescu

Mai citeşte:

-> Un act simptomatic cu temă muzicală (2)

<= Anterior                     Articolul următor =>

<= Înapoi la secţiunea Metodele psihanaliziei sau Actele ratate