de George BrauerVoi analiza și eu - în
spiritul lucrării lui Freud - un "act ratat" comis în viața de zi cu zi, mai precis în presa noastră jurnalieră. Este vorba de un "lapsus calami" - o eroare de scris comisă într-un articol publicat în "România liberă"
și care are ca temă greva profesorilor.
Articolul a apărut în numărul de vineri 11 februarie 2000 și poartă titlul "Peste 15000 de profesori au mărșăluit în capitală". În paragraful intitulat "Ciumara,
<<inamicul>> numărul unu", autoarea face următoarea precizare: "Cea mai mare înverșunare a dascălilor a fost îndreptată împotriva ministrului Ciumara, pe care l-au acuzat de incompetență, aroganță și
responsabilitate [subl.n] și i-au cerut demisia".
Oricine poate remarca cu ușurință că atributul "responsabilitate" nu poate fi folosit în asociere cu cele de incompetență și aroganță. Ne-am aștepta mai degrabă la
"iresponsabilitate", adică la o atitudine de totală indiferență față de problemele greviștilor și de urmările sociale ale grevei. Cum să ne explicăm însă această inconsecvență?!
Prima ipoteză care ne vine în minte
este următoarea: avem de-a face aici cu o greșeală tipografică. Nimic mai fals. Deoarece, în zilele noastre, tiparul este de tip offset
iar probabilitatea unei greșeli de tipar trebuie exclusă. O altă posibilitate de explicare ar fi că culegerea computerizată (a textului) a fost de vină. O persoană oarecare, nu neapărat autoarea articolului, care lucrează în redacția ziarului pe un calculator în care introduce datele care îi sînt furnizate, ar fi comis această eroare de scris. Este foarte posibil ca lucrurile să stea astfel. Totuși nu am aflat explicația propriu-zisă a acestui act ratat. Faptul că vinovată este autoarea articolului sau persoana care l-a "cules" este mai puțin important - deși semnificativ...
Cînd vorbim de explicație într-un context de acest gen ne așteptăm la o interpretare psihanalitică a incidentului. O explicație de genul celor furnizate de Freud (și insist aici să recitim cel puțin capitolul
dedicat erorilor de scris din "Psihopatologia..."). Să încercăm o astfel de explicație care nu este deloc dificilă.
Eroarea comisă care a înlocuit termenul "iresponsabil" cu cel de "responsabil" ne sugerează următorul
fapt: în realitate, autoarea articolului sau persoana care l-a cules nu împărtășea, în privința ministrului Ciumara, opinia greviștilor. Ea era nevoită, evident, să își inhibe propia opinie, FAVORABILĂ, pentru a relata
cum se cuvine - conform realității - imputările greviștilor, sau, în cazul persoanei care a "cules" textul, să îl transcrie corect. Dar iată că inhibarea cu pricina - fenomen psihic asociat de psihanaliză cu refularea -
nu a fost totală și a permis opiniei personale să se impună prin eroarea de scris.
Să recapitulăm. Autoarea articolului sau persoana care l-a "cules" era pro-Ciumara și nu împărtășea imputările greviștilor. Datoria
însă o obliga să-și refuleze opinia personală pentru a scrie sau a transcrie cum se cuvine evenimentele întîmplate. Dar efortul de refulare nu a fost dus pînă la capăt și la un moment dat, folosindu-se probabil de o
clipă de neatenție, inconștientul s-a manifestat prin intermediul actului ratat analizat de noi„
Desigur că ipoteza noastră poate părea unora exagerată. O "explicație" de genul acesta nu este convingătoare prin
ea însăși. Totuși, am mai putea adăuga un detaliu care să o susțină. "România liberă" este un ziar cu o orientare politică certă. El îmbrățișează național-țărănismul și președinția actuale. Așadar, opiniile "pro" sînt
la ele acasă în redacția ziarului care, de voie de nevoie, trebuie totuși să relateze ce-și-cum cu o anumită doză de obiectivitate. Din acest conflict dintre opțiune politică personală și cerința relatării jurnalistice
obiective, care nu susține musai opinia personală, se nasc erorile semnificative de genul celei studiate de noi aici...
Note:
1. Sau, în orice caz, nu există o diferență calitativă. Altfel spus, conduita
"nebunului" nu este complet alta decît cea a insului considerat sănătos.