Interpretarea actelor ratate

Un act ratat cu iz politic

de George Brauer

Voi analiza şi eu - în spiritul lucrării lui Freud - un "act ratat" comis în viaţa de zi cu zi, mai precis în presa noastră jurnalieră. Este vorba de un "lapsus calami" - o eroare de scris comisă într-un articol publicat în "România liberă" şi care are ca temă greva profesorilor.

Articolul a apărut în numărul de vineri 11 februarie 2000 şi poartă titlul "Peste 15000 de profesori au mărşăluit în capitală". În paragraful intitulat "Ciumara, <<inamicul>> numărul unu", autoarea face următoarea precizare: "Cea mai mare înverşunare a dascălilor a fost îndreptată împotriva ministrului Ciumara, pe care l-au acuzat de incompetenţă, aroganţă şi responsabilitate [subl.n] şi i-au cerut demisia".

Oricine poate remarca cu uşurinţă că atributul "responsabilitate" nu poate fi folosit în asociere cu cele de incompetenţă şi aroganţă. Ne-am aştepta mai degrabă la "iresponsabilitate", adică la o atitudine de totală indiferenţă faţă de problemele greviştilor şi de urmările sociale ale grevei. Cum să ne explicăm însă această inconsecvenţă?!

Prima ipoteză care ne vine în minte este următoarea: avem de-a face aici cu o greşeală tipografică. Nimic mai fals. Deoarece, în zilele noastre, tiparul este de tip offset iar probabilitatea unei greşeli de tipar  trebuie exclusă. O altă posibilitate de explicare ar fi că culegerea computerizată (a textului) a fost de vină. O persoană oarecare, nu neapărat autoarea articolului, care lucrează în redacţia ziarului pe un calculator în care introduce datele care îi sînt furnizate, ar fi comis această eroare de scris. Este foarte posibil ca lucrurile să stea astfel. Totuşi nu am aflat explicaţia propriu-zisă a acestui act ratat. Faptul că vinovată este autoarea articolului sau persoana care l-a "cules" este mai puţin important - deşi semnificativ...

Cînd vorbim de explicaţie într-un context de acest gen ne aşteptăm la o interpretare psihanalitică a incidentului. O explicaţie de genul celor furnizate de Freud (şi insist aici să recitim cel puţin capitolul dedicat erorilor de scris din "Psihopatologia..."). Să încercăm o astfel de explicaţie care nu este deloc dificilă.

Eroarea comisă care a înlocuit termenul "iresponsabil" cu cel de "responsabil" ne sugerează următorul fapt: în realitate, autoarea articolului sau persoana care l-a cules nu împărtăşea, în privinţa ministrului Ciumara, opinia greviştilor. Ea era nevoită, evident, să îşi inhibe propia opinie, FAVORABILĂ, pentru a relata cum se cuvine - conform realităţii - imputările greviştilor, sau, în cazul persoanei care a "cules" textul, să îl transcrie corect. Dar iată că inhibarea cu pricina - fenomen psihic asociat de psihanaliză cu refularea - nu a fost totală şi a permis opiniei personale să se impună prin eroarea de scris.

Să recapitulăm. Autoarea articolului sau persoana care l-a "cules" era pro-Ciumara şi nu împărtăşea imputările greviştilor. Datoria însă o obliga să-şi refuleze opinia personală pentru a scrie sau a transcrie cum se cuvine evenimentele întîmplate. Dar efortul de refulare nu a fost dus pînă la capăt şi la un moment dat, folosindu-se probabil de o clipă de neatenţie, inconştientul s-a manifestat prin intermediul actului ratat analizat de noiĽ

Desigur că ipoteza noastră poate părea unora exagerată. O "explicaţie" de genul acesta nu este convingătoare prin ea însăşi. Totuşi, am mai putea adăuga un detaliu care să o susţină. "România liberă" este un ziar cu o orientare politică certă. El îmbrăţişează naţional-ţărănismul şi preşedinţia actuale. Aşadar, opiniile "pro" sînt la ele acasă în redacţia ziarului care, de voie de nevoie, trebuie totuşi să relateze ce-şi-cum cu o anumită doză de obiectivitate. Din acest conflict dintre opţiune politică personală şi cerinţa relatării jurnalistice obiective, care nu susţine musai opinia personală, se nasc erorile semnificative de genul celei studiate de noi aici...

Note:
1. Sau, în orice caz, nu există o diferenţă calitativă. Altfel spus, conduita "nebunului" nu este complet alta decît cea a insului considerat sănătos.

--
Articol publicat iniţial în revista OMEN, nr. 6 - 2000. Click aici pentru mai multe detalii despre revistă.

=> Următorul articol

<= Înapoi la secţiunea Metodele psihanalizei sau Actele ratate