Religie Terapia prin credință
Terapia prin credință apare pregnant în Noul Testament și este legată de viața și misiunea lui Isus Christos.
Dar ea nu este străină nici psihanalizei.
Vindecarea paralizatului Luca 5: 17-26. Sursa foto: Ioandbeholdbible.com |
Autorii citează în special cazurile în care Isus își abordează "pacienții" cu întrebarea: "Crezi că te pot vindeca?"
Imediat după vindecare (adeseori vindecările se realizează în absența pacienților, printr-un vehicul uman care crede în
charisma lui Isus), Isus afirmă: "Credința ta te-a vindecat". Ce vor să spună cuvintele lui?!Este cunoscut faptul că credința în Isus și în facultățile sale
tămăduitoare angajează un puternic fior emoțional, o fervoare devoțională. Ceea ce caracterizează, din punct de vedere psihic, fenomenul credinței este puternica stimulare a erosului;
desigur, un eros sublimat, adică eliberat de funcția sexuală. Acest eros este, de fapt, agentul și vehiculul vindecării. Transferul de iubire pe care îl stimulează persoana charismatică
a lui Isus (dar și cea a terapeuților de azi, cu reputație și imagine publică) este cunoscut și în terapia prin hipnoză. Psihanaliza cunoaște și ea transferul afectiv și efectul
lui benefic pentru pacient. Freud afirma într-una din scrisorile sale adresate mai tînărului confrate Carl Jung că principalul agent al vindecării nevroticilor este investirea libidoului inconștient - acest libido
furnizează forța necesară "sesizării și traducerii inconștientului". Cu alte cuvinte, acolo unde există iubire din partea pacientului
se observă o participare lui benefică în procesul de vindecare. În fond, conchide Freud, avem de-a face cu o vindecare prin iubire. Iar această vindecare demonstrează că "nevrozele
depind de viața erotică".Din cele de mai sus rezultă simplu și care este paleta de maladii accesibilă terapiei prin credință. "Pacienții" lui Isus sufereau, în
mare parte, de: paralizii, orbire, demonizare, handicapuri psihomotorii. Ori, astăzi, multe din aceste afecțiuni se pot clasifica la categoria psiho-somatică.
În cazuistica biblică, afirmă ei, avem de a face cu tulburări nevrotice și, în special, cu isterie. Faptul că aceste afecțiuni specifice [isteriile] țin de tulburarea erosului nu mai este o
noutate pentru. Prin urmare, degajarea erosului, a iubirii, din inhibițiile de natură traumatică sau morală este principalul merit al terapiei prin credință.
Există, ce-i drept, în Scripturi, și maladii care nu pot fi reduse la o etiologie psihosomatică sau traumatică - sînt așa-zisele maladii inițiatice. Asupra lor vom reveni însă cu o altă ocazie.
Ne vom limita să spunem că dragostea (cu sau fără obiect aparent) are, în general, o virtute terapeutică. Acolo unde există iubire este puțin probabil să întîlnim nevroze. Ori, iubirea poate
fi stimulată prin credință. Credința în Isus, în charisma sa salvatoare. Sau în "puterile" tămăduitoare ale unui terapeut în carne și oase. *Articol publicat inițial în revista OMEN, nr.1/1998. Mai multe detalii despre revista de psihanaliză
aici.--
Autor Ovidiu Dima. Mai citește despre: -> Terapia psihanalitică și cea prin credință-> Despre educația religioasă în școli
->
Freud, psihanaliza și religia-- <= Înapoi la secțiunea religie |