Analiza viselor în psihanaliză oferă posibilitatea să descifrăm misterul afecțiunilor nevrotice, în speță isteria, și, în al doilea rînd, deschide
calea spre inconștient. A devenit celebră expresia lui Freud: visul este via regia [calea regală] spre inconștient.Primele mari intuiții legate de vis au fost materializate în anul 1895 cînd
Freud consideră că a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injecției Irmei, analizat aproape complet de Freud și publicat în paginile monumentalei sale lucrări "Interpretarea
viselor" (1900). Visul este abordat în maniera care va deveni clasică pentru practicienii psihanalizei, cu ajutorul asociațiilor visătorului.
Analiza visului (vezi detaliile în cartea citată) scoate la iveală
sentimentele de vinovăție ale lui Freud față de Irma, una din tinerele sale paciente, a cărei tratament nu a adus rezultatele scontate. Freud se apără de aceste sentimente negative aruncînd
vina asupra pacienta însăși, care, chipurile, nu ar fi fost o pacientă docilă și ascultătoare, sau asupra unuia din confrații săi, dr. Otto, care s-ar fi făcut vinovat de o intervenție medicală neglijentă (o
injecție cu o seringă infectată).
După analiza visului său care se dovedește a fi cît se poate de coerent, Freud declară pe bună dreptate: "visul nu este ceva lipsit
de sens, nu este o absurditate și, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen
psihic în întreaga accepțiune a termenului și de fapt este împlinirea unei dorințe [subl. n. J.C.]. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe;
activitatea spirituală care îl structurează este o activitatea extrem de complexă." (Sigmund Freud - Interpretarea viselor, trad. dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, 1993, cap. "Visul este
împlinirea unei dorințe", p. 110).
Această afirmație exprimă de fapt o mare deschidere spre activitatea psihicului abisal și mai ales, credința în determinismul psihic
, în ideea că toate faptele psihice au semnificație, sens, și se conectează la activitatea diurnă, chiar dacă într-o manieră mai puțin vizibilă. Contrar opiniei generale a lumii științifice a epocii
sale, pentru Freud visul este o activitate psihică coerentă, care poate face obiectul unei analize profunde.
Definiția completă a visului include însă și alte descoperiri inedite,
care constituie într-adevăr pecetea originalității abordării freudiene: "visul este realizarea (deghizată) a unei dorințe (înăbușite, refulate)", precizează Freud (op. cit., cap. "Transfigurarea onirică", p. 138-139).
Această definiție pune accentul pe două aspecte esențiale ale teoriei visului: 1. visul este împlinirea deghizată a unei dorințe, și 2. această dorință este refulată. Putem conchide că deghizarea ei este
cauzată de faptul că este refulată. Iată motivul pentru care toți cercetătorii visului pînă la Freud nu au putut descoperi aceste fapte: ei au analizat exclusiv conținutul manifest al visului, adică
forma pe care o are el la trezire, fațada visului, fără să se sinchisească de ideile latente care au dus la formarea lui, idei la care ajungem prin metoda asociațiilor pusă la punct tot de Freud.
Freud merge încă și mai departe și analizează natura deformării visului, care este parțial opera cenzurii și parțial cea a travaliului visului - procesul complex prin care
ideile latente sînt transformate în visul propriu-zis.
Analiza lui Freud mai include travaliul visului, iar în finalul cărții sale avem și considerații legate de psihologia procesului oniric
: procesele primare și secundare, refularea, inconștientul etc.
Iată de ce "Interpretarea viselor" reprezintă lucrarea capitală despre
vis și despre viața inconștientă, care nu a fost egalată pînă azi. Ea rămîne o etapă esențială în studiul psihanalizei.
*
În ciuda importanței analizei visului atît în cercetarea psihicului
abisal, cît și în terapia psihanalitică, acest domeniu extrem de important al psihanalizei nu a mai succitat interesul de odinioară. Freud însuși notează cu amărăciune: "Veți găsi în primele volume
[ale "Revistei internaționale de psihanaliză", n. n. J.C.] o rubrică permanentă - <<cu privire la interpretarea visului>> -, cu bogate contribuții la diferitele puncte ale teoriei visului. Dar cu cît avansăm
mai mult în timp, aceste contribuții sînt tot mai rare, iar rubrica permanentă va sfîrși prin a dispărea complet..." ("Nouvelles conferences...", op. cit. p. 14).
Dezinteresul față de analiza viselor, care se materializează în zilele noastre printr-o abordare schematică, formală, nu poate atenua importanța crucială a acestei metode. De aceea trebuie să-i
acordăm locul care i se cuvine.